Va vorbeam mai demult despre un tanar regizor foarte talentat, anume Alexandru Stanescu, al carui blog poate fi vizitat AICI - si promiteam sa revin cu informatii referitoare la 5W (Cand, Unde si Cum ii putem viziona filmele, Care dintre acestea vor fi vizionate si Cine... mai vine la eveniment.:D)

Prin urmare, VOILA!

Himere...

Nu reusesc sa-mi amintesc exact ce anume caut. Probabil ca pe mine, dar altfel, sau intr-un alt context, sau in alta parte. Daca nu stiu ce caut, cum sa fac primul pas spre regasire? Stiu sigur ca e ceva ce am mai avut... dar nu stiu daca in realitate sau doar intr-un vis ce parea real. Nu stiu in care dintre lumile mele imi este locul, dar stiu ca nu le mai vreau pe toate. E greu sa te regasesti cand in jurul tau e ceata si intrezaresti doar figuri neclare. Nu stiu de ce ma incapatanez sa nu arunc felinarul asta vechi si spart, a carui flacara de-abia mai palpaie. Nici macar nu-mi lumineaza calea, ci arunca umbre care deformeaza si mai mult realitatea... sau ceea ce pare a fi real in fata mea.

Nici nu am nevoie de lumina. Pot sa pasesc si in ceata, si in intuneric. Nu trebuie decat sa cred ca voi ajunge la destinatie, indiferent cat de departe ar fi... Mi-ar fi mult mai usor daca as stii ce anume caut. Simt ca ratacesc in povestea altcuiva.

Si totusi, totul pare atat de clar si de simplu cand ma tii de mana, desi nici tu nu stii incotro mergem! Cred ca a inceput sa-mi placa sa ne ratacim. Atat de mult, incat mi-e teama ca-mi va fi dor de acest sentiment de nesiguranta dupa ce voi ajunge la destinatie.

Sunt atat de multe intrebari... Oare sa caut un felinar nou sau sa-l repar pe cel vechi? Oare vreau sa vad ce ascunde ceata? Oare o sa-mi placa ce voi gasii la capatul drumului? Daca aleg o singura lume, fara ceata si himere, unde o sa ma mai ascund cand nu stiu ce vreau?

Maitresse de la Agent Provocateur

Il astept. Il presimt.

I just want it...

Francois Feldman - Les Valses De Vienne

Multumesc, Cos.




Les valses de Vienne
by François Feldman

Du pont des supplices
Tombent les actrices
Et dans leurs yeux chromés
Le destin s'est brouillé

Au café de Flore
La faune et la flore
On allume le monde
Dans une fumée blonde

{Refrain:}
Maintenant que deviennent
Que deviennent les valses de Vienne ?
Dis-moi qu'est-ce que t'as fait
Pendant ces années ?
Si les mots sont les mêmes
Dis-moi si tu m'aimes...
Maintenant que deviennent
Que deviennent les valses de Vienne ?
Et les volets qui grincent
D'un château de province ?
Aujourd'hui quand tu danses
Dis, à quoi tu penses ?

Dans la Rome antique
Errent les romantiques
Les amours infidèles
S'écrivent sur logiciels

Du fond de la nuit
Remontent l'ennui
Et nos chagrins de mômes
Dans les pages du Grand Meaulnes

{au Refrain


Versuri preluate de aici!

Green Eyes...

Cand eram mica aveam foarte clar in minte imaginea viitorului meu sot (wannabe): inalt, brunet, cu parul usor ondulat (nu cret, dar nici drept si in nici un caz sa nu aiba tunsoare de fotbalist), cu o tinuta impecabila (lord like), neaparat cu gropita in barbie si... cu ochii verzi. Cam astea "stiam" eu ca sunt trasaturile pe care sa le caut la persoanele de gen masculin cu care intram in contact, in order to get in love with or at least check up if... could it be...:D

Oricum, aveam prejudecati legate de blonzi cu ochii albastri. Intre timp, am avut... certain feelings si pentru un blond cu ochii albastri, si pentru un saten cu ochii caprui, asa ca... ar fi trebuit sa renunt la ideea cu the prince charming with big green eyes, nu-i asa?

Ei bine, n-am renuntat. O sa renunt probabil intr-o zi (la idee doar)... Am invatat intre timp ca ideile frumoase din povesti cu jumatati perfecte, suflete pereche si "al meu" sunt prea siropoase si departe de adevar de cele mai multe ori, sau ascund reversul medaliei. Totusi, cand mai ascult melodii ca cea din acest post, imi reamintesc ce am de... asteptat, ca de cautat chiar nu caut.


Am postat prima poza pe care am gasit-o pe google si mi-a placut, fara prejudecati legate de babe singure si pisicile lor. Pe astea chiar nu le am. Pana una alta, majoritatea motanilor printre care ma invart au ochii caprui. Poate de asta astept sa intalnesc unul cu ochii verzi. Nu, nu se accepta lentile de contact.






p.s. se scrie "Aquellos ojos verdes"!

Cyntia M.

Can you take me there? Would you?

O picatura de vacanta si pentru mine? Sau o stacana?

A trecut o luna de la ultimul post, asa ca... (se implinesc 5 ani si o luna, dar nu de asta scriu:P)...

Vreau o vacanta mica, asa, de cateva zile, in Sibiu sau in Brasov. Eu am iesit destul de rar din Bucuresti, dar m-as muta oricand intr-unul dintre orasele astea. Sau poate in Timisoara... Sau poate in Paris...
Problema mea cu vacantele sau cu vizitarea locurilor frumoase si speciale consta in... decat fara el, mai bine deloc. Gandire stupida de muiere cretina, stiu. Ei, sper sa-mi treaca. Pentru ca tare am pofta de o vacanta mica. Si de putin must. Bine, bine, nu putin. O stacana, sa-mi sting pofta pentru toti anii in care n-am mai gustat, pentru ca n-am ajuns toamna la tara.

Five years after... Libertango!

Am vrut sa am un post datat cu 23 septembrie pentru ca este o zi importanta pentru mine. Se implinesc 5 ani de cand l-am cunsocut pe... un el care mi-a ocupat multa vreme vreme gandurile si... ventriculul stang! Aveam 23 de ani. (U know, my perfect age, pe care o vreau back - again and again).

Am ales Libertango pentru ca nu stiu ce alta melodie si ce alte ritmuri s-ar potrivi mai bine. Am ales varianta de mai sus pentru ca mi-au placut mult imaginile.
Enjoy it 2!

I Need A Famous Blue Raincoat...

The Blue Raincoat... Am nevoie de ea, asa cum am nevoie sa inlocuiesc uneori umbrela transparenta cu una rosie. Am nevoie de ea, ca sa am senzatia ca exista o a doua piele intre mine si ploaie, daca aleg sa nu o las sa ma atinga prea adanc. Si totusi, port umbrela doar ca sa o legan pe degetul mic, atunci cand ma plimb in ploaie. Prefer sa simt stropii curgandu-mi pe fata, atarnandu-mi de gene, imbibandu-se in materialul rochiei care ajunge sa se lipeasca strans de mine...

Nu am nevoie de ea ca sa ma protejeze de ploaie, ci pentru a-mi da senzatia ca pot sa ma invalui intr-o pelerina de cer, sa inot printre furtunile de deasupra lumii.

Anna Karina, Gainsbourg - Sous le soleil exactement - 1967

...this city never sleeps... Lady... dolce vita

Discover Berk The Virtual Band!

and bonus... I shell let you know why I'm doing it:

Esti ceea ce vrei sa fii si ai ceea ce stii sa obtii!

De fiecare data cand gresesti ma obligi sa reiau tactica de supunere!
Remember: U make me do it!
O sa incep sa cred ca iti place... Problema e ca nu-mi plac sclavii. Nu-mi mai folosesc la nimic atunci cand nu ma provoaca. Ar fi trebuit sa stii ca umilinta nu te duce pe culmi, sau, daca te ajuta sa ajungi cumva acolo sus, succesul capata un gust amar.
Be the prize, not the begger! Da, ai inteles bine. Trebuie sa fii cel ravnit, nu cel care cerseste!

Get lost and enjoy it!

Tequila sau Vodka? Iarba sau Extasy? Alege clubul sau inchide-te in camera ta si danseaza pana nu te mai tin picioarele, pana cazi jos si ai impresia ca ploua din tavan. A, nu e tavan? Esti la dus? Cine te-a adus aici? Ce rece e apa! Esti ok, nu-ti face griji. Te-a ametit muzica. Muzica din capul tau. Ai dansat pe ritmurile muzicii din capul tau. E ok, poti sa adormi acum. Nu conteaza unde, afli maine cand te trezesti.

Broken dream...

"Strangea cu putere stalpul subtire al baldachinului, sculptat ca o coloana veche pe care se incolacea un sarpe, dar nu-si dadea seama daca acesta urca sau cobora. Sarpele... simbolul pacatului, parca ar fi existat acolo special ca sa insemneze locul in care s-a petrecut totul. N-o mai durea deloc iar el plecase demult, lasandu-o ravasita in pat, dar inca mai strangea stalpul, de parca ar fi fost legata de el, de parca ar fi incercat sa se asigure ca n-a visat, ca n-o s-o rupa nimeni din locul acela, ca daca nu iese din camera e in siguranta. Dar nu era in siguranta. Fereastra lasata deschisa, perdeaua alba valurita de vant, rochia de matase sfasiata, dantela rosie, gustul lui de vin care-i ramasese pe buzele muscate, mirosul de tutun care se amesteca violent cu cel de liliac, toate ii spuneau ca nu e in siguranta. Stia ca e nebun. El coborase de pe fereastra pana pe terasa, ca un hot, apoi s-a dus glont spre salon, unde s-a asezat la pian si a inceput sa cante. Tare. Se auzea in toata casa si cu siguranta nimeni nu putea dormi, dar n-au indraznit sau n-au avut chef sa iasa. Era aproape dimineata si ceilalti bausera la fel de mult ca si el. Canta la pian, mandru de ce facuse, sau poate nepasator. Cand s-a facut lumina, muzica a incetat. A intrat in camera ei si a gasit-o exact asa cum o lasase, intinsa pe pat, strangand stalpul baldachinului. Privea in gol, spre fereastra. Nici macar nu l-a auzit. Oricum, nu dadea nici un semn ca ar fi constienta de prezenta lui.
- Acum nu te mai poti casatori cu el. N-o sa accepte niciodata. Va trebui sa accepti sa fii sotia mea, iti dai seama, nu? N-a fost chiar asa de rau, aproape ca as putea sa jur ca ai vrut si tu. Docila, ascultatoare... o sa fii o sotie buna. Poti locui chiar aici daca vrei. Eu... venisem de fapt sa-ti spun ca-mi pare rau, dar, vazandu-te din nou, mi-am dat seama ca nu-mi pare. Deloc. Ma bucur ca ramai a mea, iar netotul ala n-o sa te atinga in veci dupa ce va afla ca ai fost a mea. Ma bucur ca esti linistita, sunt obosit si n-aveam chef de teatru acum. Pana la urma, ti-a placut si tie, nu-i asa? O sa raman sa dorm aici, cand se vor trezi si ceilalti va fi evident ca... esti femeia mea, ai inteles?
Ea nu schita nici un gest. Nu-l privea, se uita in continuare in gol, blocata parca intr-o alta lume. Il lasa sa se aseze in pat si ramase nemiscata mult timp, lasandu-l sa adoarma. Stia ca e prea tarziu.

...


Dupa ce s-a auzit impuscatura, n-au trecut nici doua minute pana cand s-au strans cu totii in camera. L-au gasit in pat, de-abia se dezmeticea din somn si nu intelegea nimic. Era clar insa ca zgomotul venise de acolo si cautau cu totii sursa lui, cu priviri mirate, speriate si intrebatoare. La baie nu era nimeni, in camera de alaturi nu era nimeni. Urmele lasate in pat graiau de la sine, au inteles ce se intamplase. Si totusi, unde era? Si-au dat seama ca e sub pat cand sangele a inceput sa curga de sub cearsafurile brodate. Era intinsa acolo, cu genunchii stransi, de parca s-ar fi ascuns, imbracata inca in camasa de noapte de matase pe care el o sfasiase. Folosise arma lui. N-au gasit nici un bilet, nici o scrisoare. Strangea inca piciorul patului, de parca ar fi vrut sa stranga un sarpe de gat."

try...

Treat me right baby... And I will stay home every day...

The meaning of love...

Lemmy Caution and Natacha Von Braun discuss the meaning of love in Jean-Luc Godard's "Alphaville".

Greta Garbo: 2 motive pentru care merită invidiată

Primul motiv: John Gilbert, unul dintre cei mai frumoşi bărbaţi ai anilor ’20, i-a fost partener în mai multe filme. Cuplul pe care cei doi l-au format în „Flesh and The Devil”, în 1927, a fost considerat drept „a match made for box office heaven”! Se pare că Gilbert a fost atras de Garbo şi în viaţa reală şi a cerut-o în căsătorie de trei ori. Cariera lui a decăzut o dată cu apariţia filmului cu sonor. Gurile rele spuneau că asta s-a datorat faptului că actorul avea o voce cam ciudată, piţigăiată, care stârnea râsetele publicului, dar erau doar zvonuri şi avem drept dovadă filmul „Queen Christina” în care vocea sa era chiar plăcută. Concluzia finală a rămas că declinul carierei sale s-a datorat neînţelegerilor cu Louis B. Mayer, boss-ul studiourilor, care, după o ceartă al cărei motiv era Greta Garbo, a jurat că-i va distruge cariera lui Gilbert. Adevărul nu va fi aflat poate niciodată, dar John Gilbert a început să bea foarte mult şi a murit în 1939 (după alte surse în 1936), în urma unui atac de cord. Unii spun că avea 36 de alţi, alţii că avea 40. Fiica lui, Leatrice Gilbert Fountain, a publicat în 1985 o carte despre tatăl şi mama ei, numită „Dark Star: The Untold Story of The Meteoric Rise and Fall of The Legendary John Gilbert”. Dacă are cineva o copie şi vrea să o împrumute, pot fi contactată la adresa de e-mail de la profil.

p.s. Să-mi explice şi mie cineva de ce nu mai există bărbaţi care să arate aşa? Trăsături perfecte, privire hipnotizantă, ţinută impecabilă, de drag să-i faci moştenitori unui asemenea tip. Plus că era născut pe 10 iulie (1895... sau 1897... vreau o călătorie în timp.. damn, de ce nu se poare încă?), adică era Rac (bun familist, în combinaţie cu o tăuriţă sexy, nu-i aşa?). Ca să nu mai vorbim că s-a născut într-o familie de artişti, cui nu i-ar plăcea o soacră actriţă şi un socru comedian(t)? Ok, ok, ştiu, nu era de „de casă”, a fost căsătorit de patru ori, dar chiar cred că merită să ai o dată în viaţă un astfel de partener, fie şi pentru scurt timp. Şi moştenitori cu ochii ca ai lui!



















Al doilea motiv: Da, aţi ghicit, al doilea motiv este tot de sex masculin şi se numeşte Robert Taylor. Sigur că pentru el merită invidiată şi Vivien Leigh, care l-a avut partener în „Podul Waterloo” (great movie), şi Elizabeth Taylor care "l-a avut" în „Ivanhoe” sau Deborah Kerr (alături de ea l-am văzut pentru prima dată pe ecran, în „Quo Vadis”).

Ştiţi de ce i se spunea „Bărbatul cu profil perfect”?! Cum adică nu există perfecţiune? Uitaţi-vă la poze şi mai gândiţi-vă...

A fost căsătorit de două ori, prima dată cu Barbara Stanwyck, a doua oară cu Ursula Thiess, ambele actriţe. Ursula era de o frumuseţe răpitoare şi mulţi glumeau la vremea respectivă că în sfârşit Robert şi-a găsit o femeie care să fie mai frumoasă decât el. Arăta magnific şi pentru asta a şi rămas în istoria cinematografiei.
Dacă ar fi să aleg între cei doi, l-aş alege totuşi pe Gilbert, pentru că îl găsesc capabil de pasiuni mistuitoare pentru frumuseţi reci şi intangibile, adica demn de a fi personaj central intr-o drama ecranizata.

Roisin Murphy - Movie Star

Va recomand si voua... Merita.

Am descoperit blogul lui Alex Stanescu la recomandarea unui prieten, cu aproximativ un an in urma. L-am rasfoit la inceput, apoi am urmarit cu atentie filmele postate de el acolo, majoritatea productie proprie.

Primul articol care m-a impresionat a fost ATHENEUL meu, si
asta nu numai pentru ca existau la momentul respectiv elemente personale care ma legau de locatie, ci si pentru maniera in care este scris. Si-a pus sufletul acolo, nostalgia copilariei si viziunea personala - in care alterneaza pasiunea pentru filme, trecut, evolutie (si involutie), documentare si chiar Eliade.

Apoi, am urmarit secvente dintr-un film pe care am aflat mai tarziu ca l-a produs, scris, montat si regizat tot el, numit "Clipa asta minunata". Nu ma pot pronunta asupra lui, pentru ca (inca) nu l-am vazut in intregime. Am stiut insa ca o sa-mi placa si alte creatii ale sale atunci cand am descoperit unul dintre sonetele lui Vasile Voiculescu intr-un film ilustrat de el cu imagini din Bucurestiul anilor trecuti. Orasul meu preferat (desi il urasc uneori cu aceeasi intensitate cu care il simt al meu), in stransa legatura cu unul dintre autorii mei preferati.

In afara de acestea am mai gasit, printre altele, filme personale (din vacante), articole mai vechi scrise de el, dar si comentarii vis-a-vis de filme pe care le vazusem deja sau imi doream sa le vad de ceva vreme.

L-am cunoscut personal pe autorul lor de curand si am descoperit astfel un tip mai mult decat interesant, foarte atras de filme si de arta in general, care vorbeste cu pasiune despre subiectele care ii plac si care, cel mai important, poate, stie sa transmita cu ajutorul peliculei trairi si sentimente pe care multi dintre noi le avem si nu le constientizam sau nu stim sa le dam glas, ne arata o lume pe care o ignoram deliberat sau ne aduce aminte de vremuri pe care, desi le-am trait intens, tindem sa le uitam.

De cate ori nu vi s-a intamplat sa vedeti un peisaj minunat si sa aveti impresia ca visati ("asa incepe totul, ca intr-un vis":P), sa simtiti o adiere fina a vantului si sa aveti impresia ca ati calatorit in timp, sa ascultati zgomotul orasului si sa vi se para ireal? Nu v-ati dorit niciodata sa aveti o camera de luat vederi minuscula montata in retina, ca sa puteti imortaliza ceea ce vedeti si sa opriti astfel clipa, pastrand-o pentru eternitate pe pelicula, ca sa o puteti revedea oricand doriti?

Ei bine, AlexS poate face asta. Ne poate arata viata reflectata in cioburi de sticla, ne poata lasa sa ascultam zgomotul orasului printre note muzicale, ne poate arata locuri prin care trecem zilnic fara sa le vedem cu adevarat si ne poate dovedi, prin intermediul celei de-a saptea arte, ca BUCURESTIUL TRAIESTE!

Este titlul celui mai recent scurt-metraj semnat Alex Stanescu si puteti urmari mai jos trailerul publicat recent pe blogul autorului.





Despre "Gala Desenelor Animate" care ne-au imbogatit copilaria si adolescenta, un alt scurt-metraj produs de AlexS, puteti afla mai multe chiar de la el, asistand la re/difuzarea filmului, care va avea loc cat de curand.

Va invit sa vizitati acest spatiu in care isi publica on line creatiile, parerile si intamplarile personale, avand certitudinea ca asistati la inceputul carierei unui viitor mare cineast.

Ceai cu apa de ploaie....

Am oprit apa de ploaie si am folosit-o pentru Marcelle cu sirop de artar... Aluneca in mine esenta padurii de artar. Am uitat sa adaug miere in ceasca... Desenez cerculete cu aratatorul in miere, cu privirea pierduta in gol si aer de Lizuca fara 'Dumbrava minunata' si fara soricar cuminte langa mine. Oare exista soricari cuminti? Cei pe care i-am intalnit eu erau niste dracusori nesuferiti, care-si bagau botul lung si curios peste tot. Din aceia care te musca de glezne si apoi se gudura pe langa tine, ca si stapanii lor.

Adorm pe veranda cu degetul in gura, ca un sugar. Visez un cal alb pe plaja, un cal ratacit care nu stie ce cauta acolo. Cand ma voi trezi, nu va mai fi nici urma de miere pe degetul meu. Imi voi prinde in par o floare galbena de hibiscus si voi porni spre plaja, sa caut cai albi rataciti in spuma marii. Purtand in mine seva de artar, ma voi indrepta spre alge, infruntand briza care se va strecura obraznica pe sub rochia alba...

Nici urma de cal alb. Toti caii de pe plaja sunt negri astazi. Asta ma face sa-mi doresc un cal aramiu, cu coama blonda. N-am stiut niciodata cum se numeste rasa aceasta de cai, dar stiu sigur ca n-am sa-i gasesc pe plaja. Au fugit de ploaie si s-au ascuns in munti, intr-o zi de toamna, schimbandu-si culoarea dupa frunzele din padure, ca sa nu-i mai recunoasca nimeni.

Mi-ar placea sa am un astfel de cal, sa ma plimbe toamna pe munte, sa ma ajute sa fug de toate gandurile rele care ma urmaresc cand nu ma aude nimeni. As vrea sa am un cal care sa-si schimbe culoarea in functie de locul in care ne aflam, ca un cameleon. Sa se faca verde cand urcam dealurile, auriu cand suntem pe plaja, albastru-verzui cand se lasa atins de apa marii, transparent cand ploua, cenusiu cand e ceata... Sa fie ireal si imposibil de recunoscut, asa cum sunt eu in visele mele. Un cal care sa-si transforme picioarele in roti cand ajungem pe autostrada, iar atunci cand ajungem in oras le transforma inapoi in picioare, lungi, lungi de tot, ca sa ma poata purta pe deasupra cladirilor. Sa sar cu el peste firele de telegraf, ca la curse, razand de pasarile care isi obosesc aripile ca sa ajunga atat de sus.

Rup o bucata de cer sa mi-o asez pe umeri ca mantie albastra si o simt cum imi intra in piele, in timp ce se topeste. Ma transform in pasare albastra si adorm pe un nor de pe care voi cadea de indata ce se va lasa sorbit de soare.

Numar secundele in cadere... Refuz sa zbor, astept sa ating apa marii si sa ma topesc in ea. 1,2,3,4...

Be Happy, Annie! (29 aprilie)

A fost ziua mea... 23 de ani... Hmmm, ok, ok, 27!:D

A fost foarte frumos. Multumesc tuturor pentru urari si pentru cadouri, iar celor care m-au onorat cu prezenta la "La Scena", dar si celor care nu au ajuns, le repet invitatia pentru prima ocazie pe care o vom avea saptamana viitoare, cand ma intorc de la tara. Mi-a placut foarte mult locul. Desi am lucrat in zona multa vreme si auzisem de el, l-am descoperit de-abia ieri. Coincidenta face sa fiu nascuta de Ziua Internationala a Dansului, asa ca a avut loc acolo si un spectacol de dans, cu participarea intensa a Ioanei Marchidan.

Am primit urari care sper din suflet sa se implineasca (mai ales cele legate de dorinte:P), cadouri foarte frumoase (MULTUMESC MULT TUTUROR!!!), dar, din pacate, n-am avut parte de poze, pentru ca cele trei persoane pe care le-am rugat sa vina cu aparatul de fotografiat l-au uitat (sau, stiindu-ma obsedata de poze, s-au gandit ca vin eu sigur cu al meu si vreau doar sa fie mai multe aparate... deh, vedeta din mine vrea multe blitzuri:P). Prin urmare, desi am fost o scumpica (really, chiar mi-a placut de mine si am primit complimente toata ziua, atat pentru look cat si pentru tinuta), am doar doua sau trei poze facute cu telefonul. Nu face nimic, ne pozam in alte ocazii. Oricum, recomand tuturor "La Scena" si promit ca o sa revin cat pot eu de des.

Nu stiu daca am mai mentionat pe undeva pe aici, dar ori de cate ori am ocazia insir personalitati care s-au nascut in aceeasi zi cu mine, so here I go: Uma Thurman, Michelle Pfeiffer, Daniel Day Lewis, Jerry Seinfeld, Duke Elington, Mircea Veroiu si Floooriiiinnnn Caaaliiineeescuuuu!!!

Despre florile mele (alstroemeria de la "despre mine...), intr-un post viitor. Acum imi fac bagajele, plec in vacanta.

Kiss-Kiss, everybody! Thank you for being there for me and for your beautiful (pocket:P)thoughts!

p.s. Explicatia titlului: asta scria pe tortul meu de majorat, some (not long:P) time ago!:)

I wanna feel the smell of the wet green!!!

Ieri. Dimineata. Intre doua ploi. Racoare. Eu, grabita, pe drumul dintre casa si metrou. Intarziasem la serviciu, ca de obicei.

Am tendinta de a-mi tine respiratia atunci cand ma concentrez sau cand sunt stresata, asa ca la cateva secunde trageam cate o gura mare de aer proaspat. Minunat sentiment.

Gandesc: trebuie neaparat sa plec mai devreme maine, ca sa pot parcurge drumul asta plimbandu-ma, nu in graba, si sa ma bucur pe deplin de mirosul de verde umed. Era un amestec inefabil de senzatii: racoarea placuta, stropii de ploaie aveau aroma de primavara coapta, castanii infloriti miroseau divin, iarba avea cel mai frumos verde crud din lume, pomii cu flori roz se leganau in ritmul ploii (cei cu flori albe s-au cam scuturat deja si oricum mirosul lor ar fi fost dulceag, diferit)si, cel mai important, poate, eu stiam ca undeva, nu foarte departe, cineva ma iubeste.


(bonus: imagine cu parcul meu:P)

Senzatia n-a durat prea mult, parcurg cam in cinci minute drumul dintre casa si metrou... Deh! Cobor la metrou. Aglomerata vagauna. Dar aglomerata rau. Cu o zi inante revazusem un film din categoria haioase, dar adevarate, cu muuulti chinezi la metrou, inghesuindu-se ca sardelele sa incapa cat mai multi. Ei... intarziasem, asa ca am urcat, nu l-am mai asteptat pe urmatorul. O doamna urcase inaintea mea si am incercat sa pasesc incet, sa nu o imping. "Sunt o finuta", am gandit, "nu ma imbulzesc ca toti taranii si neghiobii"! Numai ca...
Exact atunci cand s-a anuntat "Atentie - se inchid usile", un individ care fugea pe scari aterizeaza langa mine. Mentionez ca eram atat de aproape de usa, incat imi feream usor geanta si maneca sa nu fie agatate intre usi la plecare. Tipul insa m-a impins "din zbor" si usa s-a inchis in spatele lui. A trebuit sa ma imping fara sa vreau in doamna din spatele meu.

Acu'i acu'!
Individul, ca la 25-28 de ani, era inalt fix cat sa-i ajung eu cu nasul la nivelul gurii. Eram cam la el in brate, deh, prinsa la inghesuiala, asa ca ma fortam sa nu-l privesc in ochii. Incercam sa intorc usor ba capul, ba privirea, spre ceilalti oameni-sardele din vagon. Si atunci se intampla ceva ce nu puteam anticipa! Individul CASCA! Da, da, serios, incepe sa caste, o gura mare cat o sura, iar eu cu nasul la nivelul gurii dumnealui! Cat pe ce sa ma muste de frumusete de nasuc supradimensionat.

Eu oricum tin la spatiul personal si nu suport ideea de a mi se respira pe fata, nici macar la cosmetica. Iubitul meu e singurul care are voie sa intre in acel spatiu. Si poftim nesimtire, individul asta complet necunoscut, (inaltut, saten, ochii caprui-verzi, casual/sporty:P) atenteaza la spatiul meu si cat pe ce sa-mi reteze varful nasului. In fine, inchide el gura inainte sa gandesc eu toate cele si nu apuc sa ma linistesc bine, ca il vad cum deschide a doua oara gura aia nesimtita ca si el!
Instincitv, dau un pas in spate! Moment in care simt ceva tare in locuri nepermise. Imi amintesc din fericire in timp util ca in spatele meu e o doamna, asa ca ceea ce am simtit trebuie sa fi fost umbrela dumneaei.

Gandesc: Cu atat mai mult trebuie sa ma trezesc la timp maine, ca sa ma pot bucura de mirosul de verde umed, inainte de a intra din nou la metrou, sa-mi caste nesimtiti in nas!

Ajung cu bine pana la Dristor. In pasaj iau un exemplar de 'Compact' - ziarul metroului:P si imi citesc horoscopul inainte de a ajunge sa schimb trenurile. E de bine. Zice ca ma iubeste. Nu-mi mai fac griji, daca scrie si in ziar!:P

Leapsha...:D

Am primit o leapsa de la Carmencita (intr-adevar, sunt f. ocupata, asa ca am descoperit doar adineaori ca m-ai "oropsit":P) si incerc sa o onorez cat mai onorabil!:P

3 filme care sunt pe placul tau:

Normal ca nu pot alege numai 3... dar o sa incerc... sa le pun macar pe 3 randuri:D
- Pe aripile vantului/Podul Waterloo/Un tramvai numit dorinta/Gilda/Noaptea igoanei
- Pianistul/La Dolce Vita/The dreamers/Volver/Pacientul englez/Ultimul imparat
- Splendoare in iarba/Rebel fara cauza/Breakfast at Tiffany's/Parfum de femeie


3 mancaruri pe care le-ai da gata oricand:

Sa nu exageram, nu chiar oricand, dar imi plac...

- mini-eclere cu crema de ness/cafea/ salata de fructe cu crema de whiskey/in general retetele casei (home made pancakes with home made chocolate:D), cu limonada:P
- gratar din piept de pui cu salata de vara sau de ardei Capia copti sau cu orice, mai ales servit la iarba verde sau pe veranda
- porumb copt, la mare sau la Bran sau la tara, la foc de tabara...

3 carti citibile aproape oricand:

Nu mi se pare corect ca sunt numai 3, dar, ce-i drept, m-as cam fi intins, as fi revenit la lista, poate e mai bine asa...

- La Medeleni- Ionel Teodoreanu - de citit in vacanta.
- Povestiri orientale - Marguerite Yourcenar/ Impreuna - Anna Gavalda - de citit in tren sau in parc.
- orice/tot de Mircea Eliade - de citit oricand, de preferinta pana in 30 de ani.


3 locuri de umblat hai-hui:


- in Bucuresti: Strada Mantuleasa, toate strazile de pe langa Manastirea Casin (nu stiu pe unde am luat-o, dar am iesit undeva in statie la 300),traseul Academia Militara-Cotroceni-Eroilor), zona Icoanei, Victoria, Ana Ipatescu, chiar si Caranda(pt. ca am crescut pe acolo) si in general stradutele astea linistite unde sunt case frumoase, flori si catei destepti, care nu musca tot ce prind; Cismigiu (and Co.:P), Herastrau, Parcul Politehnicii, Parcul Ioanin, parcul Ion Voicu, Gradina Botanica, + toate terasele care au iesire spre lacul Floreasca, de luat la rand...:)
-in tara: Sinaia, Brasov, Hunedoara, Tg. Jiu, Constanta, Arad, Timisoara, Sighisoara, Sibiu. peste tot.
- outside: tot omul ar trebui sa ajunga sa vada locurile pe unde au crescut sau care i-au inspirat pe scriitorii preferati, principalele capitale si cel putin un loc exotic, cu o cultura diametral opusa; eu vreau sa ajung in Paris, Milano, Barcelona, Praga, Viena, Las Vegas, Bora Bora, Tahiti, Tokio, India, MunteNegru...

3 locuri pe unde ai zabovit mai mult(in afara de domiciliu)


- casele unor prieteni, unde chiar ma simt bine;)
- casele de vacanta ale unor prieteni, unde ma simt si mai bine;;)
- diverse orase de provincie, mai ales Sibiu, Brasov si Constanta; imi place si Tg. Jiu si sunt f. sigura ca o sa-mi placa mult de tot in Iasi (asta pt ca mi-a placut f. mult "La Medeleni");)


3 emisiuni la TV:
Am f. putin timp pe care imi permit sa il dedic unor asemena activitati; in general, cand am timp de tv, aleg din program diverse filme, f. vechi, relativ noi sau documentare, canalele favorite pt. asta fiind TCM, MGM, TVR2, TVR Cultural, HBO, uneori B1 sau National TV - dar, dak trebuie emisiuni...

- Oprah – Euphoria - uneori;
- Jurnalul cultural - TVR Cultural - tot uneori, dar ceva mai des...
- Duminica in familie – Antena 1 - uneori;


3 site-uri la care faci mai multe afisari intr-o zi:

- diverse bloguri ale amicilor mei, mai mult sau mai putin virtuali:)
- www.yahoomail.com (deh, i have to...)
- www.fashionandbeauty.ro si www.vogue.co.uk (yeah, i love to...):P


3 oropsiti ai lepsei mele:

- Anna Starka - sunt chiar curioasa sa vad ce alegeri face:)
- Alex - pt. ca imi este cititor fidel si vreau sa vad si asa ceva la el pe blog...
- Raluci - ca sa vad ce impletituri va face de data asta;;)

p.s. Leapsha asta poate fi preluata de aici de absolut orice doritor. Va rog, va rog sa va serviti, nu va sfiiti, chiar va rog!!!

Ce urme ai lasat cand ai trecut prin mine...

Am inceput sa-mi doresc lucruri noi
Cum ar fi sa ma pot arcui dupa forma ta fara sa ma doara.

Am ramas cu visele tale in minte si le-am ascultat
Pana cand au devenit si ale mele.

Am invatat sa gasesc perfectiunea in alb sau negru
Chiar daca griurile sunt cele care ma ajuta sa merg mai departe.

Am inteles ca "pentru totdeauna" este o utopie perversa
Si ca pierd farmecul clipelor de acum de fiecare data cand ma gandesc la cele viitoare.

Am invatat ca tot sensul unei vieti poate fi gasit intr-o singura noapte
Si ca tot ce ai acum poti pierde definitiv in clipa urmatoare.

Am iubit culorile universului tau de indata ce le-am zarit
Chiar daca acum le vad doar de la distanta si nu le mai pot atinge.

Am invatat ca nu trebuie sa te atasezi nici de oameni, nici de lucruri
Pentru ca se pierd sau se uzeaza la fel de usor.

Stiu acum ca ceea ce te las sa rupi din mine se va reface in timp
Dar acel timp acordat vindecarii e timp pierdut din viata mea

Si sper sa nu-mi mai doresc niciodata sa privesc in ochii o salbaticiune
Nici sa-i arat luminile orasului de la inaltimea ferestrei mele.

Ai lasat urme de Converse, amprente de degete aspre si muscaturi acide
Ai sfasiat dantele si ai zdrobit intreaga fiinta de sub ele

Apoi ai deschis larg fereasta, ca sa poata fi luata de vant
Si sa poti ramane din nou singur in patul ravasit.

Acum ti se pare ca imi auzi vocea cand intra vantul pe fereastra
Si imi simti parfumul dupa fiecare ploaie de vara.

Ar trebui sa-mi fie mai usor, stiind ca tie iti este greu
Dar, dintr-un motiv prea abstract pentru intelegerea mea,
Gustul amintirii imi este mai drag decat cel al razbunarii.

"Smooth Criminal", tu ce amintiri pastrezi din tot ce-a fost?
Cine iti mai ghideaza pasii rataciti in intuneric?
Cine iti mai incalzeste sufletul, acum ca mi-ai inghetat sangele
Inainte de a ajunge la inima? Pulsezi in gol, ca si mine?

Am trait fericirea de a stii ca ai nevoie de mine
Poate n-o sa mai simt asta, dar amintirea imi e de ajuns.

p.s. Orice asemanare cu persoane sau intamplari adevarate este pur intamplatoare.

Albastru de Balasa, cu intarziere...

In ziua in care a murit Sabin Balasa, cei de la Antena 2 au redifuzat o emisiune in care fusese invitat la o discutie cu o tipa al carei nume nu il retin, dar careia i-am apreciat usurinta cu care aborda orice subiect.
L-a intrebat daca regreta ca nu si-a gasit marea iubire pana la aceasta varsta. El a recunoscut ca este unul dintre marile sale regrete.
De amintit faptul ca pictorul Sabin Balasa a fost casatorit de 5 ori.

De cand ma stiu, am vrut sa cred ca fiecare isi gaseste undeva, chiar daca pentru foarte putin timp, acea jumatate. Poate pentru ca primele mele lecturi au fost povestile, asa cum mi se pare normal sa fie pentru orice copil.
A nu avea parte de asta (de jumatatea care sa te completeze perfect) mi se parea un fel de blestem, de pedeapsa, de urmare fireasca a faptului ca nu ai meritat o asemenea sansa. De fapt, si acum vad situatia tot cam asa. Numai ca... Ma gandeam si la faptul ca lui Sabin Balasa i s-a dat altceva in schimb. Talentul. Prea mult, poate, ca sa i se mai dea si o iubire profunda si durabila, care sa-i aduca exaltarea necesara unei vieti de om. Sau, poate, pentru el, completarea spirituala a avut loc prin alta prezenta de sex feminin: arta, mai exact pictura (si uneori si sora ei, sculptura).

Asta daca nu cumva a intalnit marea iubire in viata, dar nu a stiut sa o vada, sau a lasat-o sa treaca pe langa el, sau nu a recunoscut-o drept mare iubire pentru ca nu a fost ceva de durata, sau... Am auzit ca se poate intampla si asa ceva. "E posibil sa-ti ratezi soarta, s-o lasi sa treaca pe langa tine, daca nu esti atent", imi spunea un batran pescar pe care l-am cunoscut mai demult, un om simplu, dar care gasise multe raspunsuri si retete care ii aduceau fericirea.

Poate i s-a dat genialitatea artistica si i s-a luat dreptul la iubirea omeneasca, poate a fost pedepsit pentru cine stie ce greseli (mandria?), poate n-a stiut sa vada ce a avut, pentru ca gandurile lui era ratacite in adancul si in acelasi timp inaltul albastru...

Imi amintesc si un interviu mai vechi, tot cu Sabin Balasa, in care vorbea despre pasiunea pentru albastru, culoarea care te calmeaza si te energizeaza in acelasi timp, si dispretul pentru galbenul acela urat, tare, culoarea bolii. Mai exact, vorbea despre cum a fost nevoit sa renunte la un atelier unde ii facea mare placere sa lucreze, pentru ca lumina era excelenta in acea incapere, atunci cand "vecinii de langa casa" au ales sa zugraveasca un perete pe care el il vedea pe fereastra intr-un galben foarte urat. Nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc ca nu ar fi apreciat defel moda acestei veri, in care toate don'soarele o sa poarte galbenul acela tare si oribil. Poate chiar i-ar fi facut rau.

Regret ca nu a avut parte de batai ale inimii in numele iubirii, chiar daca asta ar fi fost pretul pe care a trebuit sa-l plateasca pentru darul inspiratiei de a crea albastrul profund de Balasa. Sper ca acolo unde e acum ii surade alaturi o blonda Hildegard, daca e posibil.

Is she/he the one?!?!?

M-a cautat astazi un tip... cu care nu mai vorbisem de mult timp. Nici nu mai stiu de cand. Il evitam cat puteam de des, pentru ca stiam ca... mi-am dat seama ca incepuse sa simta pentru mine niste chestii. Nepermise, din punctul meu de vedere.

Cand ne-am cunoscut, eu eram foarte indragostita de un altul. "Prince Charming", asa l-a numit el cand i-am povestit. Cred ca de fapt tipul asta, sa-i spunem X-ulescu, s-a indragostit de mine pentru felul in care vorbeam despre cel pe care il iubeam - atunci. Iubea ideea de iubire, ideea de a fi si el iubit astfel intr-o zi. Mi se confesa, imi spunea cat isi doreste sa intalneasca intr-o zi o fata care sa-l iubeasca, sa o simta a lui, sa aiba incredere in ea si altele asemenea. Cred ca e vina mea ca i-am bagat si lui in cap ideea de "soul_mate", in care eu chiar credeam atunci din tot sufletul.

Anyway, cand mi-am dat seama ca incepe sa ma placa (ma tot lua cu "nu mai exista fete ca tine", "tu mereu esti buna si meru ma ajuti si stii ce sa spui", "daca nu erai tu nu stiu ce ma faceam", "ce minunat e sa ai pe cineva asa ca tine alaturi"), a devenit deodata foarte agasant.

I-am spus ca daca mai simt cea mai mica intentie de a se da la mine sau a-mi face declaratii, nu mai vorbesc cu el niciodata, ca nu se mai poate asa. Ca n-o sa fie niciodata nimic intre noi si ca trebuie sa-si gaseasca si el pe cineva al lui. A promis ca o sa se abtina. Si totusi...

Cand intram pe messenger si ma vedea online, ma lua direct cu "Ce mai faci? Mi-a fost dor de tine..." iar mie imi venea sa-l strang de gat. M-am pus pe invisible. Si-a bagat program sa ma poata vedea si imi scria "I can see you"... Imi trimtea mesaje siropoase cum ca el tine la mine si ii pare rau daca m-a suparat, ca nu asta a fost intentia lui. Imi prezenta tot felul de prieteni de-ai lui, care imi spuneau ca "X... vb. foarte frumos despre tine".

Stiu ca suna groaznic ce spun, dar avea un stil deosebit de iritant. Avea tot timpul nevoie de gesturi de afectiune si toate mesajele lui contineau chestii gen "tu tii la mine? stii ca esti cel mai bun prieten pe care il am si as face absolut orice pentru tine? iti doresc tot binele din lumea si Dumnezeu sa te aiba in paza lui!", spuse la cinci minute. Stiu ca eu par zgripturoaica aici si ca alte fete ar da orice pt un iubaretz din asta dar, jur, ma calca pe nervi cu atata grija si afectiune fortata. Daca l-as fi iubit, poate, as fi vazut altfel situatia, dar... nu-i puteam oferi mai mult decat ceea ce le ofer tuturor. Imi era clar asta.

Nu-l mai suportam. Nu este din Romania, si ma pomeneam ca ma suna de acolo de unde e el, suparat ca nu dau nici un semn de viata. Ca de ce numai el trebuie sa sune. Ca sunt cea mai buna prietena a lui si le-a povestit tuturor despre mine, iar acum nu intelege ce se intampla. Ca ma vrea inapoi.



Si atunci i-am spus ca ma marit. Ca fac pregatiri de nunta si nu am timp. Ca tocmai pregateam marturii din ciocolata alba si neagra, in forma de foi de papirus purtate de ingerasi, pe care am gravat o urare de bun-venit invitatilor. Mi-a spus ca i se pare minunata ideea si ca numai eu puteam sa ma gandesc la asa ceva. Ca si-ar fi dorit sa aiba si el pe cineva asa. Din nou. Dar macar stia acum sigur ca sunt a altcuiva.

I-am dat si o data a nuntii, la care, sincer, ma gandisem serios, imi placea la nebunie cum suna. 07.07.2007.:) Nu ca suna bine?!:)Imi plac cifrele impare.:)

Pe masura ce data se apropia, ma intreba cum merg pregatirile. Pana la urma i-am spus ca nu era adevarat. A inteles. Am vorbit insa din ce in ce mai rar. Aveam mult de lucru si fie a inteles, fie a renuntat. Imi mai scria din cand in cand. Eram nesimtita si nu-l bagam in seama. Speram ca o sa-i treaca pana la urma si stiam ca i-ar fi mai usor dak nu vorbesc deloc cu el.

A trecut mult timp de cand n-am mai vorbit. Astzi insa m-a cautat. Mi-a spus ca a cunsocut o fata care e exact ca mine. Ca el crede sincer ca o iubeste si e singura pe care o vede mama copiilor sai. Voia sa stie cum poate fi sigur daca "she's the one"! Vorba cantecului.:) Un cantec pe care mi l-a trimis un prieten acum mult timp, in cu totul alte circumstante, si pe care l-am reauzit de curand intr-un magazin.



Anyway, voiam sa-i spun ca nu exista reguli. Exista coincidente, dar nu reguli.

- "Numai timpul poate spune daca o sa fiti impreuna mereu sau doar pentru o vreme. Nu poti mai bine sa te bucuri de ce ai acum? Vezi mai tarziu daca treceti proba timpului!"

- "Pai suntem impreuna de un an! Deci, asta inseamna ca ea e aleasa, nu? N-am rezistat cu nimeni atat de mult!"

- "Rememeber Prince Charming? Au trecut mai mult de patru ani de cand... Si acum nici macar nu-l urasc. Nu mai simt nimic. Mi-e absolut indiferent!"

La care el a inceput efectiv sa planga.

- "Nu se poate asa ceva! Tu m-ai invatat sa cred in asta, de cand te stiu pe tine imi doresc si eu pe cineva sa ma iubeasca asa si acum tu imi spui ca nu exista?!!"

Mi-a parut rau. Ma simteam prost. I-am spus ca ce mi s-a intamplat mie nu are nici o legatura cu el sau cu altcineva. Ca eu inca mai cred ca exista "the one" (aici cred ca am cam mintit...), doar ca n-a fost de data asta, si ca nu poti judeca dupa absolut nimic daca ai nimerit bine sau mai ai de asteptat. Ca timpul o sa spuna daca ea e cea potrivita si ca ar trebui sa se bucure de ce simte acum, indiferent de ce-o sa se intample mai tarziu. Si ce credeti ca a inteles el din toate astea???

-"Deci acum esti singura, nu mai ai pe nimeni, nu? Nu te mai mariti, nu-l mai iubesti, acum nu mai exista Charming! Hmmm... Exact asa o fata ca tine mi-ar trebui si mie!"...

WTF!