Va recomand si voua... Merita.

Am descoperit blogul lui Alex Stanescu la recomandarea unui prieten, cu aproximativ un an in urma. L-am rasfoit la inceput, apoi am urmarit cu atentie filmele postate de el acolo, majoritatea productie proprie.

Primul articol care m-a impresionat a fost ATHENEUL meu, si
asta nu numai pentru ca existau la momentul respectiv elemente personale care ma legau de locatie, ci si pentru maniera in care este scris. Si-a pus sufletul acolo, nostalgia copilariei si viziunea personala - in care alterneaza pasiunea pentru filme, trecut, evolutie (si involutie), documentare si chiar Eliade.

Apoi, am urmarit secvente dintr-un film pe care am aflat mai tarziu ca l-a produs, scris, montat si regizat tot el, numit "Clipa asta minunata". Nu ma pot pronunta asupra lui, pentru ca (inca) nu l-am vazut in intregime. Am stiut insa ca o sa-mi placa si alte creatii ale sale atunci cand am descoperit unul dintre sonetele lui Vasile Voiculescu intr-un film ilustrat de el cu imagini din Bucurestiul anilor trecuti. Orasul meu preferat (desi il urasc uneori cu aceeasi intensitate cu care il simt al meu), in stransa legatura cu unul dintre autorii mei preferati.

In afara de acestea am mai gasit, printre altele, filme personale (din vacante), articole mai vechi scrise de el, dar si comentarii vis-a-vis de filme pe care le vazusem deja sau imi doream sa le vad de ceva vreme.

L-am cunoscut personal pe autorul lor de curand si am descoperit astfel un tip mai mult decat interesant, foarte atras de filme si de arta in general, care vorbeste cu pasiune despre subiectele care ii plac si care, cel mai important, poate, stie sa transmita cu ajutorul peliculei trairi si sentimente pe care multi dintre noi le avem si nu le constientizam sau nu stim sa le dam glas, ne arata o lume pe care o ignoram deliberat sau ne aduce aminte de vremuri pe care, desi le-am trait intens, tindem sa le uitam.

De cate ori nu vi s-a intamplat sa vedeti un peisaj minunat si sa aveti impresia ca visati ("asa incepe totul, ca intr-un vis":P), sa simtiti o adiere fina a vantului si sa aveti impresia ca ati calatorit in timp, sa ascultati zgomotul orasului si sa vi se para ireal? Nu v-ati dorit niciodata sa aveti o camera de luat vederi minuscula montata in retina, ca sa puteti imortaliza ceea ce vedeti si sa opriti astfel clipa, pastrand-o pentru eternitate pe pelicula, ca sa o puteti revedea oricand doriti?

Ei bine, AlexS poate face asta. Ne poate arata viata reflectata in cioburi de sticla, ne poata lasa sa ascultam zgomotul orasului printre note muzicale, ne poate arata locuri prin care trecem zilnic fara sa le vedem cu adevarat si ne poate dovedi, prin intermediul celei de-a saptea arte, ca BUCURESTIUL TRAIESTE!

Este titlul celui mai recent scurt-metraj semnat Alex Stanescu si puteti urmari mai jos trailerul publicat recent pe blogul autorului.





Despre "Gala Desenelor Animate" care ne-au imbogatit copilaria si adolescenta, un alt scurt-metraj produs de AlexS, puteti afla mai multe chiar de la el, asistand la re/difuzarea filmului, care va avea loc cat de curand.

Va invit sa vizitati acest spatiu in care isi publica on line creatiile, parerile si intamplarile personale, avand certitudinea ca asistati la inceputul carierei unui viitor mare cineast.

Ceai cu apa de ploaie....

Am oprit apa de ploaie si am folosit-o pentru Marcelle cu sirop de artar... Aluneca in mine esenta padurii de artar. Am uitat sa adaug miere in ceasca... Desenez cerculete cu aratatorul in miere, cu privirea pierduta in gol si aer de Lizuca fara 'Dumbrava minunata' si fara soricar cuminte langa mine. Oare exista soricari cuminti? Cei pe care i-am intalnit eu erau niste dracusori nesuferiti, care-si bagau botul lung si curios peste tot. Din aceia care te musca de glezne si apoi se gudura pe langa tine, ca si stapanii lor.

Adorm pe veranda cu degetul in gura, ca un sugar. Visez un cal alb pe plaja, un cal ratacit care nu stie ce cauta acolo. Cand ma voi trezi, nu va mai fi nici urma de miere pe degetul meu. Imi voi prinde in par o floare galbena de hibiscus si voi porni spre plaja, sa caut cai albi rataciti in spuma marii. Purtand in mine seva de artar, ma voi indrepta spre alge, infruntand briza care se va strecura obraznica pe sub rochia alba...

Nici urma de cal alb. Toti caii de pe plaja sunt negri astazi. Asta ma face sa-mi doresc un cal aramiu, cu coama blonda. N-am stiut niciodata cum se numeste rasa aceasta de cai, dar stiu sigur ca n-am sa-i gasesc pe plaja. Au fugit de ploaie si s-au ascuns in munti, intr-o zi de toamna, schimbandu-si culoarea dupa frunzele din padure, ca sa nu-i mai recunoasca nimeni.

Mi-ar placea sa am un astfel de cal, sa ma plimbe toamna pe munte, sa ma ajute sa fug de toate gandurile rele care ma urmaresc cand nu ma aude nimeni. As vrea sa am un cal care sa-si schimbe culoarea in functie de locul in care ne aflam, ca un cameleon. Sa se faca verde cand urcam dealurile, auriu cand suntem pe plaja, albastru-verzui cand se lasa atins de apa marii, transparent cand ploua, cenusiu cand e ceata... Sa fie ireal si imposibil de recunoscut, asa cum sunt eu in visele mele. Un cal care sa-si transforme picioarele in roti cand ajungem pe autostrada, iar atunci cand ajungem in oras le transforma inapoi in picioare, lungi, lungi de tot, ca sa ma poata purta pe deasupra cladirilor. Sa sar cu el peste firele de telegraf, ca la curse, razand de pasarile care isi obosesc aripile ca sa ajunga atat de sus.

Rup o bucata de cer sa mi-o asez pe umeri ca mantie albastra si o simt cum imi intra in piele, in timp ce se topeste. Ma transform in pasare albastra si adorm pe un nor de pe care voi cadea de indata ce se va lasa topit de soare.

Numar secundele in cadere... Refuz sa zbor, astept sa ating apa marii si sa ma topesc in ea. 1,2,3,4...

Be Happy, Annie! (29 aprilie)

A fost ziua mea... 23 de ani... Hmmm, ok, ok, 27!:D

A fost foarte frumos. Multumesc tuturor pentru urari si pentru cadouri, iar celor care m-au onorat cu prezenta la "La Scena", dar si celor care nu au ajuns, le repet invitatia pentru prima ocazie pe care o vom avea saptamana viitoare, cand ma intorc de la tara. Mi-a placut foarte mult locul. Desi am lucrat in zona multa vreme si auzisem de el, l-am descoperit de-abia ieri. Coincidenta face sa fiu nascuta de Ziua Internationala a Dansului, asa ca a avut loc acolo si un spectacol de dans, cu participarea intensa a Ioanei Marchidan.

Am primit urari care sper din suflet sa se implineasca (mai ales cele legate de dorinte:P), cadouri foarte frumoase (MULTUMESC MULT TUTUROR!!!), dar, din pacate, n-am avut parte de poze, pentru ca cele trei persoane pe care le-am rugat sa vina cu aparatul de fotografiat l-au uitat (sau, stiindu-ma obsedata de poze, s-au gandit ca vin eu sigur cu al meu si vreau doar sa fie mai multe aparate... deh, vedeta din mine vrea multe blitzuri:P). Prin urmare, desi am fost o scumpica (really, chiar mi-a placut de mine si am primit complimente toata ziua, atat pentru look cat si pentru tinuta), am doar doua sau trei poze facute cu telefonul. Nu face nimic, ne pozam in alte ocazii. Oricum, recomand tuturor "La Scena" si promit ca o sa revin cat pot eu de des.

Nu stiu daca am mai mentionat pe undeva pe aici, dar ori de cate ori am ocazia insir personalitati care s-au nascut in aceeasi zi cu mine, so here I go: Uma Thurman, Michelle Pfeiffer, Daniel Day Lewis, Jerry Seinfeld, Duke Elington, Mircea Veroiu si Floooriiiinnnn Caaaliiineeescuuuu!!!

Despre florile mele (alstroemeria de la "despre mine...), intr-un post viitor. Acum imi fac bagajele, plec in vacanta.

Kiss-Kiss, everybody! Thank you for being there for me and for your beautiful (pocket:P)thoughts!

p.s. Explicatia titlului: asta scria pe tortul meu de majorat, some (not long:P) time ago!:)

I wanna feel the smell of the wet green!!!

Ieri. Dimineata. Intre doua ploi. Racoare. Eu, grabita, pe drumul dintre casa si metrou. Intarziasem la serviciu, ca de obicei.

Am tendinta de a-mi tine respiratia atunci cand ma concentrez sau cand sunt stresata, asa ca la cateva secunde trageam cate o gura mare de aer proaspat. Minunat sentiment.

Gandesc: trebuie neaparat sa plec mai devreme maine, ca sa pot parcurge drumul asta plimbandu-ma, nu in graba, si sa ma bucur pe deplin de mirosul de verde umed. Era un amestec inefabil de senzatii: racoarea placuta, stropii de ploaie aveau aroma de primavara coapta, castanii infloriti miroseau divin, iarba avea cel mai frumos verde crud din lume, pomii cu flori roz se leganau in ritmul ploii (cei cu flori albe s-au cam scuturat deja si oricum mirosul lor ar fi fost dulceag, diferit)si, cel mai important, poate, eu stiam ca undeva, nu foarte departe, cineva ma iubeste.


(bonus: imagine cu parcul meu:P)

Senzatia n-a durat prea mult, parcurg cam in cinci minute drumul dintre casa si metrou... Deh! Cobor la metrou. Aglomerata vagauna. Dar aglomerata rau. Cu o zi inante revazusem un film din categoria haioase, dar adevarate, cu muuulti chinezi la metrou, inghesuindu-se ca sardelele sa incapa cat mai multi. Ei... intarziasem, asa ca am urcat, nu l-am mai asteptat pe urmatorul. O doamna urcase inaintea mea si am incercat sa pasesc incet, sa nu o imping. "Sunt o finuta", am gandit, "nu ma imbulzesc ca toti taranii si neghiobii"! Numai ca...
Exact atunci cand s-a anuntat "Atentie - se inchid usile", un individ care fugea pe scari aterizeaza langa mine. Mentionez ca eram atat de aproape de usa, incat imi feream usor geanta si maneca sa nu fie agatate intre usi la plecare. Tipul insa m-a impins "din zbor" si usa s-a inchis in spatele lui. A trebuit sa ma imping fara sa vreau in doamna din spatele meu.

Acu'i acu'!
Individul, ca la 25-28 de ani, era inalt fix cat sa-i ajung eu cu nasul la nivelul gurii. Eram cam la el in brate, deh, prinsa la inghesuiala, asa ca ma fortam sa nu-l privesc in ochii. Incercam sa intorc usor ba capul, ba privirea, spre ceilalti oameni-sardele din vagon. Si atunci se intampla ceva ce nu puteam anticipa! Individul CASCA! Da, da, serios, incepe sa caste, o gura mare cat o sura, iar eu cu nasul la nivelul gurii dumnealui! Cat pe ce sa ma muste de frumusete de nasuc supradimensionat.

Eu oricum tin la spatiul personal si nu suport ideea de a mi se respira pe fata, nici macar la cosmetica. Iubitul meu e singurul care are voie sa intre in acel spatiu. Si poftim nesimtire, individul asta complet necunoscut, (inaltut, saten, ochii caprui-verzi, casual/sporty:P) atenteaza la spatiul meu si cat pe ce sa-mi reteze varful nasului. In fine, inchide el gura inainte sa gandesc eu toate cele si nu apuc sa ma linistesc bine, ca il vad cum deschide a doua oara gura aia nesimtita ca si el!
Instincitv, dau un pas in spate! Moment in care simt ceva tare in locuri nepermise. Imi amintesc din fericire in timp util ca in spatele meu e o doamna, asa ca ceea ce am simtit trebuie sa fi fost umbrela dumneaei.

Gandesc: Cu atat mai mult trebuie sa ma trezesc la timp maine, ca sa ma pot bucura de mirosul de verde umed, inainte de a intra din nou la metrou, sa-mi caste nesimtiti in nas!

Ajung cu bine pana la Dristor. In pasaj iau un exemplar de 'Compact' - ziarul metroului:P si imi citesc horoscopul inainte de a ajunge sa schimb trenurile. E de bine. Zice ca ma iubeste. Nu-mi mai fac griji, daca scrie si in ziar!:P

Leapsha...:D

Am primit o leapsa de la Carmencita (intr-adevar, sunt f. ocupata, asa ca am descoperit doar adineaori ca m-ai "oropsit":P) si incerc sa o onorez cat mai onorabil!:P

3 filme care sunt pe placul tau:

Normal ca nu pot alege numai 3... dar o sa incerc... sa le pun macar pe 3 randuri:D
- Pe aripile vantului/Podul Waterloo/Un tramvai numit dorinta/Gilda/Noaptea igoanei
- Pianistul/La Dolce Vita/The dreamers/Volver/Pacientul englez/Ultimul imparat
- Splendoare in iarba/Rebel fara cauza/Breakfast at Tiffany's/Parfum de femeie


3 mancaruri pe care le-ai da gata oricand:

Sa nu exageram, nu chiar oricand, dar imi plac...

- mini-eclere cu crema de ness/cafea/ salata de fructe cu crema de whiskey/in general retetele casei (home made pancakes with home made chocolate:D), cu limonada:P
- gratar din piept de pui cu salata de vara sau de ardei Capia copti sau cu orice, mai ales servit la iarba verde sau pe veranda
- porumb copt, la mare sau la Bran sau la tara, la foc de tabara...

3 carti citibile aproape oricand:

Nu mi se pare corect ca sunt numai 3, dar, ce-i drept, m-as cam fi intins, as fi revenit la lista, poate e mai bine asa...

- La Medeleni- Ionel Teodoreanu - de citit in vacanta.
- Povestiri orientale - Marguerite Yourcenar/ Impreuna - Anna Gavalda - de citit in tren sau in parc.
- orice/tot de Mircea Eliade - de citit oricand, de preferinta pana in 30 de ani.


3 locuri de umblat hai-hui:


- in Bucuresti: Strada Mantuleasa, toate strazile de pe langa Manastirea Casin (nu stiu pe unde am luat-o, dar am iesit undeva in statie la 300),traseul Academia Militara-Cotroceni-Eroilor), zona Icoanei, Victoria, Ana Ipatescu, chiar si Caranda(pt. ca am crescut pe acolo) si in general stradutele astea linistite unde sunt case frumoase, flori si catei destepti, care nu musca tot ce prind; Cismigiu (and Co.:P), Herastrau, Parcul Politehnicii, Parcul Ioanin, parcul Ion Voicu, Gradina Botanica, + toate terasele care au iesire spre lacul Floreasca, de luat la rand...:)
-in tara: Sinaia, Brasov, Hunedoara, Tg. Jiu, Constanta, Arad, Timisoara, Sighisoara, Sibiu. peste tot.
- outside: tot omul ar trebui sa ajunga sa vada locurile pe unde au crescut sau care i-au inspirat pe scriitorii preferati, principalele capitale si cel putin un loc exotic, cu o cultura diametral opusa; eu vreau sa ajung in Paris, Milano, Barcelona, Praga, Viena, Las Vegas, Bora Bora, Tahiti, Tokio, India, MunteNegru...

3 locuri pe unde ai zabovit mai mult(in afara de domiciliu)


- casele unor prieteni, unde chiar ma simt bine;)
- casele de vacanta ale unor prieteni, unde ma simt si mai bine;;)
- diverse orase de provincie, mai ales Sibiu, Brasov si Constanta; imi place si Tg. Jiu si sunt f. sigura ca o sa-mi placa mult de tot in Iasi (asta pt ca mi-a placut f. mult "La Medeleni");)


3 emisiuni la TV:
Am f. putin timp pe care imi permit sa il dedic unor asemena activitati; in general, cand am timp de tv, aleg din program diverse filme, f. vechi, relativ noi sau documentare, canalele favorite pt. asta fiind TCM, MGM, TVR2, TVR Cultural, HBO, uneori B1 sau National TV - dar, dak trebuie emisiuni...

- Oprah – Euphoria - uneori;
- Jurnalul cultural - TVR Cultural - tot uneori, dar ceva mai des...
- Duminica in familie – Antena 1 - uneori;


3 site-uri la care faci mai multe afisari intr-o zi:

- diverse bloguri ale amicilor mei, mai mult sau mai putin virtuali:)
- www.yahoomail.com (deh, i have to...)
- www.fashionandbeauty.ro si www.vogue.co.uk (yeah, i love to...):P


3 oropsiti ai lepsei mele:

- Anna Starka - sunt chiar curioasa sa vad ce alegeri face:)
- Alex - pt. ca imi este cititor fidel si vreau sa vad si asa ceva la el pe blog...
- Raluci - ca sa vad ce impletituri va face de data asta;;)

p.s. Leapsha asta poate fi preluata de aici de absolut orice doritor. Va rog, va rog sa va serviti, nu va sfiiti, chiar va rog!!!

Ce urme ai lasat cand ai trecut prin mine...

Am inceput sa-mi doresc lucruri noi
Cum ar fi sa ma pot arcui dupa forma ta fara sa ma doara.

Am ramas cu visele tale in minte si le-am ascultat
Pana cand au devenit si ale mele.

Am invatat sa gasesc perfectiunea in alb sau negru
Chiar daca griurile sunt cele care ma ajuta sa merg mai departe.

Am inteles ca "pentru totdeauna" este o utopie perversa
Si ca pierd farmecul clipelor de acum de fiecare data cand ma gandesc la cele viitoare.

Am invatat ca tot sensul unei vieti poate fi gasit intr-o singura noapte
Si ca tot ce ai acum poti pierde definitiv in clipa urmatoare.

Am iubit culorile universului tau de indata ce le-am zarit
Chiar daca acum le vad doar de la distanta si nu le mai pot atinge.

Am invatat ca nu trebuie sa te atasezi nici de oameni, nici de lucruri
Pentru ca se pierd sau se uzeaza la fel de usor.

Stiu acum ca ceea ce te las sa rupi din mine se va reface in timp
Dar acel timp acordat vindecarii e timp pierdut din viata mea

Si sper sa nu-mi mai doresc niciodata sa privesc in ochii o salbaticiune
Nici sa-i arat luminile orasului de la inaltimea ferestrei mele.

Ai lasat urme de Converse, amprente de degete aspre si muscaturi acide
Ai sfasiat dantele si ai zdrobit intreaga fiinta de sub ele

Apoi ai deschis larg fereasta, ca sa poata fi luata de vant
Si sa poti ramane din nou singur in patul ravasit.

Acum ti se pare ca imi auzi vocea cand intra vantul pe fereastra
Si imi simti parfumul dupa fiecare ploaie de vara.

Ar trebui sa-mi fie mai usor, stiind ca tie iti este greu
Dar, dintr-un motiv prea abstract pentru intelegerea mea,
Gustul amintirii imi este mai drag decat cel al razbunarii.

"Smooth Criminal", tu ce amintiri pastrezi din tot ce-a fost?
Cine iti mai ghideaza pasii rataciti in intuneric?
Cine iti mai incalzeste sufletul, acum ca mi-ai inghetat sangele
Inainte de a ajunge la inima? Pulsezi in gol, ca si mine?

Am trait fericirea de a stii ca ai nevoie de mine
Poate n-o sa mai simt asta, dar amintirea imi e de ajuns.

p.s. Orice asemanare cu persoane sau intamplari adevarate este pur intamplatoare.

Albastru de Balasa, cu intarziere...

In ziua in care a murit Sabin Balasa, cei de la Antena 2 au redifuzat o emisiune in care fusese invitat la o discutie cu o tipa al carei nume nu il retin, dar careia i-am apreciat usurinta cu care aborda orice subiect.
L-a intrebat daca regreta ca nu si-a gasit marea iubire pana la aceasta varsta. El a recunoscut ca este unul dintre marile sale regrete.
De amintit faptul ca pictorul Sabin Balasa a fost casatorit de 5 ori.

De cand ma stiu, am vrut sa cred ca fiecare isi gaseste undeva, chiar daca pentru foarte putin timp, acea jumatate. Poate pentru ca primele mele lecturi au fost povestile, asa cum mi se pare normal sa fie pentru orice copil.
A nu avea parte de asta (de jumatatea care sa te completeze perfect) mi se parea un fel de blestem, de pedeapsa, de urmare fireasca a faptului ca nu ai meritat o asemenea sansa. De fapt, si acum vad situatia tot cam asa. Numai ca... Ma gandeam si la faptul ca lui Sabin Balasa i s-a dat altceva in schimb. Talentul. Prea mult, poate, ca sa i se mai dea si o iubire profunda si durabila, care sa-i aduca exaltarea necesara unei vieti de om. Sau, poate, pentru el, completarea spirituala a avut loc prin alta prezenta de sex feminin: arta, mai exact pictura (si uneori si sora ei, sculptura).

Asta daca nu cumva a intalnit marea iubire in viata, dar nu a stiut sa o vada, sau a lasat-o sa treaca pe langa el, sau nu a recunoscut-o drept mare iubire pentru ca nu a fost ceva de durata, sau... Am auzit ca se poate intampla si asa ceva. "E posibil sa-ti ratezi soarta, s-o lasi sa treaca pe langa tine, daca nu esti atent", imi spunea un batran pescar pe care l-am cunoscut mai demult, un om simplu, dar care gasise multe raspunsuri si retete care ii aduceau fericirea.

Poate i s-a dat genialitatea artistica si i s-a luat dreptul la iubirea omeneasca, poate a fost pedepsit pentru cine stie ce greseli (mandria?), poate n-a stiut sa vada ce a avut, pentru ca gandurile lui era ratacite in adancul si in acelasi timp inaltul albastru...

Imi amintesc si un interviu mai vechi, tot cu Sabin Balasa, in care vorbea despre pasiunea pentru albastru, culoarea care te calmeaza si te energizeaza in acelasi timp, si dispretul pentru galbenul acela urat, tare, culoarea bolii. Mai exact, vorbea despre cum a fost nevoit sa renunte la un atelier unde ii facea mare placere sa lucreze, pentru ca lumina era excelenta in acea incapere, atunci cand "vecinii de langa casa" au ales sa zugraveasca un perete pe care el il vedea pe fereastra intr-un galben foarte urat. Nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc ca nu ar fi apreciat defel moda acestei veri, in care toate don'soarele o sa poarte galbenul acela tare si oribil. Poate chiar i-ar fi facut rau.

Regret ca nu a avut parte de batai ale inimii in numele iubirii, chiar daca asta ar fi fost pretul pe care a trebuit sa-l plateasca pentru darul inspiratiei de a crea albastrul profund de Balasa. Sper ca acolo unde e acum ii surade alaturi o blonda Hildegard, daca e posibil.

Is she/he the one?!?!?

M-a cautat astazi un tip... cu care nu mai vorbisem de mult timp. Nici nu mai stiu de cand. Il evitam cat puteam de des, pentru ca stiam ca... mi-am dat seama ca incepuse sa simta pentru mine niste chestii. Nepermise, din punctul meu de vedere.

Cand ne-am cunoscut, eu eram foarte indragostita de un altul. "Prince Charming", asa l-a numit el cand i-am povestit. Cred ca de fapt tipul asta, sa-i spunem X-ulescu, s-a indragostit de mine pentru felul in care vorbeam despre cel pe care il iubeam - atunci. Iubea ideea de iubire, ideea de a fi si el iubit astfel intr-o zi. Mi se confesa, imi spunea cat isi doreste sa intalneasca intr-o zi o fata care sa-l iubeasca, sa o simta a lui, sa aiba incredere in ea si altele asemenea. Cred ca e vina mea ca i-am bagat si lui in cap ideea de "soul_mate", in care eu chiar credeam atunci din tot sufletul.

Anyway, cand mi-am dat seama ca incepe sa ma placa (ma tot lua cu "nu mai exista fete ca tine", "tu mereu esti buna si meru ma ajuti si stii ce sa spui", "daca nu erai tu nu stiu ce ma faceam", "ce minunat e sa ai pe cineva asa ca tine alaturi"), a devenit deodata foarte agasant.

I-am spus ca daca mai simt cea mai mica intentie de a se da la mine sau a-mi face declaratii, nu mai vorbesc cu el niciodata, ca nu se mai poate asa. Ca n-o sa fie niciodata nimic intre noi si ca trebuie sa-si gaseasca si el pe cineva al lui. A promis ca o sa se abtina. Si totusi...

Cand intram pe messenger si ma vedea online, ma lua direct cu "Ce mai faci? Mi-a fost dor de tine..." iar mie imi venea sa-l strang de gat. M-am pus pe invisible. Si-a bagat program sa ma poata vedea si imi scria "I can see you"... Imi trimtea mesaje siropoase cum ca el tine la mine si ii pare rau daca m-a suparat, ca nu asta a fost intentia lui. Imi prezenta tot felul de prieteni de-ai lui, care imi spuneau ca "X... vb. foarte frumos despre tine".

Stiu ca suna groaznic ce spun, dar avea un stil deosebit de iritant. Avea tot timpul nevoie de gesturi de afectiune si toate mesajele lui contineau chestii gen "tu tii la mine? stii ca esti cel mai bun prieten pe care il am si as face absolut orice pentru tine? iti doresc tot binele din lumea si Dumnezeu sa te aiba in paza lui!", spuse la cinci minute. Stiu ca eu par zgripturoaica aici si ca alte fete ar da orice pt un iubaretz din asta dar, jur, ma calca pe nervi cu atata grija si afectiune fortata. Daca l-as fi iubit, poate, as fi vazut altfel situatia, dar... nu-i puteam oferi mai mult decat ceea ce le ofer tuturor. Imi era clar asta.

Nu-l mai suportam. Nu este din Romania, si ma pomeneam ca ma suna de acolo de unde e el, suparat ca nu dau nici un semn de viata. Ca de ce numai el trebuie sa sune. Ca sunt cea mai buna prietena a lui si le-a povestit tuturor despre mine, iar acum nu intelege ce se intampla. Ca ma vrea inapoi.



Si atunci i-am spus ca ma marit. Ca fac pregatiri de nunta si nu am timp. Ca tocmai pregateam marturii din ciocolata alba si neagra, in forma de foi de papirus purtate de ingerasi, pe care am gravat o urare de bun-venit invitatilor. Mi-a spus ca i se pare minunata ideea si ca numai eu puteam sa ma gandesc la asa ceva. Ca si-ar fi dorit sa aiba si el pe cineva asa. Din nou. Dar macar stia acum sigur ca sunt a altcuiva.

I-am dat si o data a nuntii, la care, sincer, ma gandisem serios, imi placea la nebunie cum suna. 07.07.2007.:) Nu ca suna bine?!:)Imi plac cifrele impare.:)

Pe masura ce data se apropia, ma intreba cum merg pregatirile. Pana la urma i-am spus ca nu era adevarat. A inteles. Am vorbit insa din ce in ce mai rar. Aveam mult de lucru si fie a inteles, fie a renuntat. Imi mai scria din cand in cand. Eram nesimtita si nu-l bagam in seama. Speram ca o sa-i treaca pana la urma si stiam ca i-ar fi mai usor dak nu vorbesc deloc cu el.

A trecut mult timp de cand n-am mai vorbit. Astzi insa m-a cautat. Mi-a spus ca a cunsocut o fata care e exact ca mine. Ca el crede sincer ca o iubeste si e singura pe care o vede mama copiilor sai. Voia sa stie cum poate fi sigur daca "she's the one"! Vorba cantecului.:) Un cantec pe care mi l-a trimis un prieten acum mult timp, in cu totul alte circumstante, si pe care l-am reauzit de curand intr-un magazin.



Anyway, voiam sa-i spun ca nu exista reguli. Exista coincidente, dar nu reguli.

- "Numai timpul poate spune daca o sa fiti impreuna mereu sau doar pentru o vreme. Nu poti mai bine sa te bucuri de ce ai acum? Vezi mai tarziu daca treceti proba timpului!"

- "Pai suntem impreuna de un an! Deci, asta inseamna ca ea e aleasa, nu? N-am rezistat cu nimeni atat de mult!"

- "Rememeber Prince Charming? Au trecut mai mult de patru ani de cand... Si acum nici macar nu-l urasc. Nu mai simt nimic. Mi-e absolut indiferent!"

La care el a inceput efectiv sa planga.

- "Nu se poate asa ceva! Tu m-ai invatat sa cred in asta, de cand te stiu pe tine imi doresc si eu pe cineva sa ma iubeasca asa si acum tu imi spui ca nu exista?!!"

Mi-a parut rau. Ma simteam prost. I-am spus ca ce mi s-a intamplat mie nu are nici o legatura cu el sau cu altcineva. Ca eu inca mai cred ca exista "the one" (aici cred ca am cam mintit...), doar ca n-a fost de data asta, si ca nu poti judeca dupa absolut nimic daca ai nimerit bine sau mai ai de asteptat. Ca timpul o sa spuna daca ea e cea potrivita si ca ar trebui sa se bucure de ce simte acum, indiferent de ce-o sa se intample mai tarziu. Si ce credeti ca a inteles el din toate astea???

-"Deci acum esti singura, nu mai ai pe nimeni, nu? Nu te mai mariti, nu-l mai iubesti, acum nu mai exista Charming! Hmmm... Exact asa o fata ca tine mi-ar trebui si mie!"...

WTF!

Anecdote de pe vremuri...:)

Amintiri din copilaria mea:D

Excelente scenete! Imi amintesc de o gluma care circula pe vremuri, despre Sergiu Nicolaescu, gluma care l-a amuzat chiar si pe el si pe care a citat-o la premiera filmului "Orient Express", aceea cu "regie: Sergiu Nicolaescu; scenariu: Sergiu Nicolaescu; personaj principal: Sergiu Nicolaescu; personaj secundar: Sergiu Nicolaescu; in rolul calului: ati ghicit, tot Sergiu Nicolaescu!
Aici, in schimb, il avem pe Florin Piersic, in ... toate rolurile.:)
Must (re)see!

Paso doble con el diablo! Inceputul.

Brrr!!! Friiig, frig si un vant nebun respira furios printre blocuri
Ameninta sa le inghete dintr-o suflare si le loveste crunt
A spart un geam ce l-a sfidat ramanand deschis, in lipsa stapanei
A infoiat perdelele pana au ajuns sa darame vaza de pe masa
Lalele au cazut pe covor si se zbat intre viata si moarte
Apa din vaza picura de pe masa de sticla neagra
Mai intai un strop... Apoi asteptare si rugaminti disperate
Transformate in soapte alungate de suieratul vantului
Pana ce urmatorul se indura sa cada.

Bietele lalele si-au pierdut culoarea
Ciclamul lor vesel a fugit speriat si s-a lovit de pereti
Forme de corole strivite s-au intiparit peste tapetul invizibil
Ca niste pasari ranite, trantite acolo de vartej.
Fantomele lor au ramas albe langa masa si tremura bolnave
N-a ramas nici urma de verde pe frunze, acum sunt negre si se vor usca
Poarta doliu dupa florile care au fost inainte de furtuna
Incearca sa imbratiseze petalele decolorate de vant
Si sorb infrigurate lacrimile ce cad cu greu printre cioburile vazei.

Cristalul rece sangereaza, s-a ranit si a tipat
Piciorul descult al stapanei l-a atins din nebagare de seama
Muzica de afara prevesteste inca o tragedie in viata ei searbada
Inca un vis cu aripile frante si inca o iubire pierduta inainte de a se naste.
Furtuna de pe corzi a fost mereu aducatoare de semne pentru ea,
Semn ca el o va uita ascunsa intr-un sertar si va pierde cheia
Va ramane incuiata acolo si va plange uneori, crezand ca el nu o poate auzi
Iar el nu va spune nimic, pentru ca nu va stii sigur daca nu lacrimile lui se aud
Picurand din vaza sparta. Va fi si el un ciob de cristal, lovit de furtuna.

The last tear drop!

Voiam doar sa stiu cand ai de gand sa te intorci... Ca sa ma poti vedea plecand!

De fapt, nu tin atat de mult la tine incat sa-mi pese
De ce o sa simti cand gasesti casa goala
Si intuneric.

N-o sa-ti las nici macar urme de parfum pe piele
Ca amintire.
Nici n-o sa stii ca am fost pe aici.

Ma evapor.
Departe de tot ce-a fost si ce n-a fost intre noi
E mai bine sa crezi ca ai visat.

Asa ca n-o sa te astept... Mai bine plec fara sa stii in ce directie am luat-o!

Patsy Cline...

Doua melodii "oldies and goldies" care se potrivesc postului de mai jos. Triste, dar...





I fall to pieces... cause I got your pictures... She's got you!

Boys and Girls! F..k you for leaving without saying GoodBye and Why...

Se stie ca barbatii si femeile gandesc diferit. S-a tot scris despre asta. Chiar si atunci cand privesc amandoi in aceeasi directie, cand isi doresc aceleasi lucruri si sunt siguri de ceea ce simt, reactioneaza diferit, prin prisma temerilor pe care le au, temeri acumulate de-alungul experientelor anterioare, ale lor sau ale prietenilor.

Am tot incercat sa simplific ecuatia, sa gasesc aspecte comune, dar stiu ca unii oamenii nu-si pot explica nici lor de ce fac anumite alegeri sau de ce au anumite reactii, asadar nu se pune problema sa le poata explica altora.

De exemplu, un baiat, cat ar fi de indragostit, se gandeste adesea ca ea l-ar putea insela, nu conteaza in ce imprejurari, sau ca ea il minte cand spune ca a fost doar cu prietenele in oras (adica, e clar ca au fost in oras ca sa agate, nu?), ca a avut doar doi iubiti inaintea lui (doar n-o sa recunoasca acum ca i-a palcut sa se...), nu intelege ca nu se pot vedea pentru ca trebuie sa ajunga la salonul de infrumusetare sau n-a avut timp sa-si faca manichiura, sau altele asemenea.

El nu intelege sau minimalizeaza importanta a ceea ce spune ea. Orice nemultumire a ei este pentru el o jignire personala, o critica negativa cu care nu vrea sa se confrunte si atunci prefera sa termine cu fata decat sa analizeze daca a gresit el cu ceva. Daca prietena vine si ii spune ca s-a simtit deranjata de o anumita atitudine a lui, sau ca s-a simtit ignorata, sau ca i-a picat prost o fraza/actiune, baiatul/barbatul reactioneza violent. "A, nu-i convine? Inseamna ca-i proasta, sa-si gaseasca alt fraier ca eu nu stau la cheremul ei, nu-i datorez nimic!"
Iar daca se intampla ca fata sa vrea sa intrerupa relatia, desi spune ca inca il iubeste, el nu intelege din asta ca ea a avut de tolerat mai multe comportamente neadecvate din partea lui si cere respect, atentie sau alta atitudine, ci intelege ca ea vrea pe altcineva, nu-l mai iubeste, nu stie ce vrea de la viata sau ca problema e de fapt ca iar a avut ghinionul sa intalneasca o femeie complicata, o fiinta din aceea pe care nu o poate intelege nimeni.

O fata, pentru ca asa sunt fetele construite, tinde sa exagereze orice gest al partenereului.

Nu m-a sunat 3 zile? Clar, are pe altcineva, nu mai suntem impreuna si nenorocitul nici macar n-a avut bunul simt sa-mi spuna, a disparut pur si simplu.

A amanat intalnirea de diseara, spunand ca are treaba la serviciu? "Clar, pentru el exista alte lucruri mai importante decat mine, pune munca pe primul loc si prefera sa stea cu colegii acolo in loc sa fie cu mine! Nu ma mai iubeste! Hmmm... dar daca are vreo colega draguta? Chiar, spalacita aia care s-a oferit sa-l aduca acasa intr-o seara cu masina ca stau in aceeasi zona, sigur nenorocita aia ii face ochii dulci! Gata, s-a terminat, nu-i mai place de mine", gandeste ea lacrimand si da fuga la baie apoi sa stearga de pe obraji mascara si fardul care se scurg o data cu ele, iar in oglinda incepe sa-si vada toate defectele!

"Of, am putina celulita pe coapse, a observat in dimineata aia in care m-a surprins la dus! Si sanii nu sunt chiar perfecti, desi au trecut testul creionului, poate aia ii are mai frumosi! Poate nu-i mai plac blondele, toata lumea spune ca sunt proaste si eu chiar n-am stiut ce sa-i raspund cand m-a intrebat daca stiu ceva despre programul ala pentru computer... Oare ar trebui sa ma fac bruneta? Nu, nu mi-ar sta bine, dar macar un saten, asa, cuminte? M-a si vazut cu ochelari, cand a venit sa ma ia de la scoala, uitasem ca vine si nu mi-am pus lentilele de contact! Fir-ar sa fie! Si mai aveam si parul prins in coada, nu avusesem timp sa il intind cu placa! Ce ghinion, Dumnezeule, ce ghinion! S-a terminat, nu ma mai iubeste, crede ca sunt proasta si urata si nici macar nu stie cum sa-mi spuna, ma lasa asa, ca pe ultima zdreanta! Mi-a spus ca ma iubeste doar ca sa vada daca ma culc cu el! Si nici macar pentru asta nu-l mai atrag, data trecuta cand am dormit la el era obosit si a adormit in timp ce ne uitam la film! M-a mintit in tot timpul asta, iar eu credeam ca e ceva special intre noi"!

Care va sa zica, drama in toata regula!





M-am aliat intotdeauna cu baietii care au avut de-a face cu fete superficiale, atente la statutul social sau la beneficiile pe care le aduce cu ea relatia, mai degraba decat la ceea ce simt. Am fost de acord cu ei cand le-au urat si le-au definit drept curve pe cele care inselau fara remuscari. M-au surprins la inceput cei care aveau motive sa planga pentru o fata, cei care erau neiubiti sau lipsiti de vreo sansa de a fi cu fiinta pe care o simteau a lor, fara ca ea sa stie. I-am considerat poate slabi, mult prea sensibili, dar am fost intru totul de acord cu motivele pentru care puneau la colt anumite persoane de sex feminin.

In acelasi timp, am fost solidara cu acele fete care, desi daruiesc tot ce au, asa cum stiu ele, sunt sincere si le pasa si fac tot posibilul sa nu agaseze si sa nu sufoce prin omniprezenta, ramanand in acelasi timp la dispozitie pentru distractie si pentru momentele in care el are nevoie de un umar de sprijin (asta o solicita si ele de la ei, dar multi se feresc de astfel de responsabilitati, de cele mai multe ori inconstient, prefera o partenera puternica si descurcareata - o fata cu probleme in familie sau in relatii sau de orice fel... isi pierde din farmec destul de repede), ei, in ciuda tuturor acestor calitati, sunt parasite pentru ca el... s-a plictisit sau vrea altceva. Nu il pot condamna pe el pentru ca s-a plictisit, poate nici ea nu e neaparat vinovata ca nu a reusit sa-i mentina atentia si fascinatia, dar atitudinea lui, in astfel de conditii, este de multe ori de condamnat. Spune domnule clar: nu mai vreau! Esti ok, imi placi, esti o tipa super, doar ca eu imi doresc altceva, sau nu sunt pregatit pentru ceva serios, sau orice! Mai bine o minti, daca e nevoie, dar nu o lasa asa, in ceata!





Cel mai grav mi se pare faptul ca cel care alege sa intrerupa o relatie, sau sa nu se mai implice, dupa o perioada de o saptamana, doua sau trei (sau mai mult?)de tatonari in care celalalt isi face sperante, nu realizeaza impactul pe care acea ruptura o are asupra persoanei parasite/ignorate. Daca tu nu mai simti nimic sau nu mai ai chef, nu inseamna ca persoana in cauza simte la fel. Nu te va condamna nimeni ca nu mai vrei. Nu trebuie sa ramaneti prieteni. Nu trebuie sa ii dai explicatii. Doar spune-i ca nu merge si ca nu are nici o vina! Ca vrei altceva! Ca nu esti sigur! Orice!

Se intampla sa nu vrei sa pui punct, pentru ca iti place persoana, dar vrei sa mai incerci si alte variante, sau vrei sa mai treaca timp, sau pur si simplu nu esti sigur ca este ceea ce-ti doresti, desi va simtiti bine impreuna. In aceste cazuri, tendinta care primeaza este de a ignora spunand "nu am avut timp", "am fost extrem de ocupat", "nu am fost in oras", "nu mi-a functionat telefonul", "nu am avut acces la internet" sau altele asemenea. Sunt minciuni viabile. Uiti insa ca in perioada de inceput treceai peste oricare dntre obstacolele de mai sus. Aveai prieteni cu telefoane, cu acces la internet, intr-un minut de pauza din orice activitate importanta sunai sa-i auzi vocea sau sa vezi ce mai face sau sa-i spui unde esti si ce faci. Fata tine minte toate astea si nu se acomodeaza cu ideea de "nu am avut timp". Sunt minciuni pe care le simte. Ii este clar ca ceva e in neregula si nu faci altceva decat sa-i alimentezi si mai mult supozitiile, prin atitudinea nepasatoare.

Ceea ce pentru tine este un "nu am chef azi", pentru ea este o noapte nedormita si ochii umflati de plans. Ceea ce pentru tine este "nu-mi mai place, o las balta, mai sunt si altele", pentru ea este o dezamagire uriasa, care cere mult timp pentru vindecare.

Da, stiu ca e valabil si vice-versa, ca sunt si fete care tradeaza, care umbla cu mai multi deodata si isi vad doar interesul, care mint cu usurinta vulpeasca si ii lasa pe ei cu buza umflata si orgoliul la pamant.

Cred ca orice om, indiferent de sex, ajunge sa fie dezamagit cel putin o data in dragoste, e o chestie inevitabila, ca si batranetea.

Dar ei sunt cumva construiti altfel. Sunt mai puternici. Cand sufera pierderi sentimentale, strang din dinti, injura, eventual se razbuna, dar le trece mai usor de indata ce gasesc o inlocuitoare. Fetele sunt mai sensibile. Pe ele dezamgirile le intaresc in timp. Tin perioada de doliu dupa fiecare relatie esuata. Statistic vorbind, ei au de unde alege, pentru ca femeile ii depasesc numeric. In schimb, fetele au ajuns la concluzia devenita stereotip deja ca "barbatii buni sunt deja luati sau sunt gay".

In concluzie, nu pot si nu vreau sa nu condamn nepasarea. Pot sa inteleg nesinceritatea, atunci cand apare in scopul de a proteja, dar nu nepasarea cu care merg mai departe cei care parasesc. E o nepasare jignitoare si lipsita de demnitate.

Invata sa minti, din respect pentru persoana de langa tine, sau invata sa fii sincer intr-un mod diplomat.

The Neverending Story! Back to my childhood!:)

Sweetest Goodbye. Now I have to see The Final Fantasy.:)

Where you are seems to be
As far as an eternity
Outstretched arms open hearts
And if it never ends then when do we start?
I’ll never leave you behind
Or treat you unkind
I know you understand
And with a tear in my eye
Give me the sweetest goodbye
That I ever did receive

Pushing forward and arching back
Bring me closer to heart attack
Say goodbye and just fly away
When you comeback
I have some things to say

How does it feel to know you never have to be alone
When you get home
There must be someplace here that only you and I could go
So I can show you how i
Dream away everyday
Try so hard to disregard
The rhythm of the rain that drops
And coincides with the beating of my heart

I’ll never leave you behind
Or treat you unkind
I know you understand
And with a tear in my eye
Give me the sweetest goodbye
That I ever did receive

Pushing forward and arching back
Bring me closer to heart attack
Say goodbye and just fly away
When you comeback
I have some things to say

How does it feel to know you never have to be alone
When you get home
There must be someplace here that only you and I could go
So I can show you how I feel

Versuri preluate de aici.

Maroon 5 - Won't go home without you

"Won't Go Home Without You"

I asked her to stay but she wouldn't listen
She left before I had the chance to say
Oh
The words that would mend the things that were broken
But now it's far too late, she's gone away

Every night you cry yourself to sleep
Thinking: "Why does this happen to me?
Why does every moment have to be so hard?"
Hard to believe it

It's not over tonight
Just give me one more chance to make it right
I may not make it through the night
I won't go home without you,

The taste of your breath, I'll never get over
The noises that you made kept me awake
Oh
The weight of things that remained unspoken
Built up so much it crushed us everyday

Every night you cry yourself to sleep
Thinking: "Why does this happen to me?
Why does every moment have to be so hard?"
Hard to believe it
[Won't Go Home Without You lyrics on http://www.metrolyrics.com]


It's not over tonight
Just give me one more chance to make it right
I may not make it through the night
I won't go home without you, oh, oh, oh

It's not over tonight
Just give me one more chance to make it right
I may not make it through the night
I won't go home without you, oh, oh, oh

Of all the things I felt but never really shown
Perhaps the worst is that I ever let you go
I should not ever let you go, oh oh oh

It's not over tonight
Just give me one more chance to make it right
I may not make it through the night
I won't go home without you

It's not over tonight
Just give me one more chance to make it right
I may not make it through the night
I won't go home without you
And I won't go home without you
And I won't go home without you
And I won't go home without you

Versuri preluate de aici.

The most beautiful sad girl... II

Am auzit-o suspinand in timp ce dormea. Visa ceva si, din cand in cand, aripioarele ei stravezii tremurau nervoase, in spasme de scurta durata. Ii era frica de ceva. As fi vrut sa o pot ascunde undeva, sa-i gasesc un loc unde sa se simta in siguranta, dar stiam ca nu poate supravietui in lumea noastra. Era prea mica, prea firava, prea transparenta, prea altfel...

Spre seara, mi-am facut un ceai de iasomie. Cred ca aroma lui a trezit-o. Parea mai linistita. S-a asezat incet pe marginea cescutei si a sorbit putin din ea, aplecandu-se pe margine, in timp ce se tinea de toarta de portelan. Era amar si s-a scuturat din toata fiinta ei mica, strambandu-se caraghios. Am inceput sa radem amandoua si s-a asezat pe umarul meu, unde a stat cat timp m-am dus la bucatarie si am luat cuburi de zahar brun, ca sa le topesc in ceai. O fascinau caramizile acelea maronii si dulci, le privea uimita si curioasa. In lumea ei nu exista asa ceva.

- Ai mai baut ceai de iasomie pana acum?
M-a privit putin inainte sa-mi raspunda si vocea ei s-a auzit apoi ca un clinchet de clopotel, in timp ce se cuibarise intre faldurile servetelului de matase.
- Am baut roua de iasomie, in diminetile de vara. Am baut si roua de trandafiri, si de liliac, si de lalele. Roua florilor e hrana noastra. Si mierea salbatica. Albinele ne sunt prietene. Toate insectele ne sunt prietene, doar ca unele... sunt putin invidioase, stii? Pentru ca ele nu pot sa viseze. Nici nu stiu prea bine ce inseamna sa visezi, cat de periculos si minunat poate fi, dar isi doresc asta. Uite ce-am patit eu! Am intrat in vis si nu mai pot sa ies. As da orice sa ma intorc, mi-e atat de dor! Lumea voastra e si ea frumoasa, dar e atat de frig aici! Si... aici sunt singura! N-am gasit nici macar o singura fiinta ca mine! Am lasat pe cineva acolo si, si... eu... nu stiu, nu pot sa...
A inceput sa planga. S-a ghemuit pe servetel, cu genunchii adunati sub barbie, si a plans aproape un minut intreg. S-a linistit brusc cand a ridicat privirea spre mine si mi-a observat o lacrima ce se pregatea sa coboare de pe gene.
-Il iubeai mult, nu-i asa?
-Dar... de unde stii? Cum de ti-ai dat seama? Tu...
-Da, si eu. Dar la mine e putin diferit. Eu nu m-am ratacit. S-a ratacit el, in visul altcuiva. Nu stiu sigur daca e fericit acolo, dar... Nu cred ca vrea sa se intoarca. Si, chiar daca ar vrea, l-as trimite inapoi. Fata in visul careia s-a ratacit il iubeste si ea mult. Ar muri daca el ar pleca. Nu pot sa-i fac asta, intelegi?!
-Bine, dar cum ai sa poti trai asa? Cine te ajuta? Cum de poti inca sa zambesti? Nu inteleg! Stiam ca voi, oamenii, sunteti puternici, in ciuda faptului ca sunteti muritori, dar nu e drept! Eu nu ma pot intoarce, n-am de ales, dar tu? O sa mori intr-o zi! Iarta-ma ca iti amintesc asta, dar voi chiar nu traiti pea mult! Ce sens are o viata traita asa? Cum sa alegi sa fii singura cand... cand e atat de aproape?
-Nu e chair asa dificil cum pare. Cand omul isi intelege destinul si isi asuma fiecare gest, traieste dupa cum alege. Eu am ales sa-l veghez de la distanta. Intelegi?
-Deloc! De ce sa alegi asa ceva? Ai ales singura sa fii nefericita! De ce?
-Nu e asa. Nu sunt total nefericita. Il pot face fericit si de la distanta. Pot vedea ce se intampla in visul lui, asa cum pot vedea si ce se intampla in visul ei. Destinul meu este sa-l fac fericit, nu conteaza cum fac asta si de la ce distanta! Acum intelegi?
Nu mi-a raspuns. Eram deja imbracata intr-o rochita de matase rosie, in care imi place sa dorm. S-a asezat pe marginea decolteului, ganditoare, si m-a insotit peste tot. A citit cu mine cateva pagini din cartea de pe noptiera, inainte sa adormim amandoua.

Dimineata, inainte sa ma trezesc, am visat-o. Imi canta la ureche, o melodie trista si linistitoare in acelasi timp, susurata cu glas de izvor.
"O sa fiu langa tine mereu/Oriunde mergi, oricat ti-ar fi de greu/Iti voi sterge lacrimile/Iti voi adia visele/Cu un suras!"

Cand m-am trezit, am cautat-o peste tot prin camera. Nici nu stiam cum o cheama, ca sa o strig pe nume! Disparuse, ca si cum n-ar fi fost nicicand. Mi-a parut atat de rau! Imi dadea o senzatie de siguranta, de bine, de implinire faptul ca e atat de mica si neajutorata si ca poate avea incredere in mine. Speram sa o pot ajuta sa se intoarca in lumea ei, chiar daca ea spunea ca e imposibil. Poate... Cine stie, poate gaseam o cale ascunsa, o portita! De ce a preferat sa plece?

Am intrat la baie sa-mi spal fata cu apa rece, ca sa ma pot trezi. Poate ca a fost doar un vis. Era prea ireala. Si-atunci, de unde gustul asta amar?

Cand m-am privit in oglinda, nu mi-a venit sa cred! Fusese cu mine tot timpul! Ramasese aproape de decolteu, transformata in talisman. De asta mi-a spus ca o sa fie langa mine mereu! Nu plecase! S-a gandit ca o sa-mi fie mai usor daca ramane aproape, ea, o fiinta ireala, diferita, dar cu un vis atat de aproape de al meu.