In mine se ascund mai multe persoane, lastari ai aceleiasi plante, care nu se pot rupe - pentru ca planta ar fi imperfecta/incompleta fara ele. M-am hotarat totusi sa o ucid pe una dintre ele. Se numeste Ana si sufera. Afecteaza toti ceilalti lastari cu suferinta ei. Nu stiu daca sunt in stare de o asemenea crima, poate va trebui sa apelez la ajutorul unui profesionist. Pana atunci cred ca o s-o inchid undeva intr-o pivnita intunecata si o sa-i dau doar paine si apa, pana decid cum sa scap de ea.
Vreau sa-i rup tendoanele cu dintii, sa-i scot ochii sa nu mai aiba cu ce sa verse lacrimi, sa-i zdrobesc inima cu un ciocan din argint vechi si sa-i sorb sufletul cu un pai, ca sa-l transform in granule mici, rosii, din care sa-i dau apoi cate o portie, la ore fixe, ca la spital.
Una dintre eu-rile mele sufera. Nu stiu cum sa-i sterg lacrimile, si atunci cred ca mi-ar fi mai usor sa o ucid. Nu cred ca o sa-mi fie dor de ea. Bine, poate putin. Dar merita sa moara, pentru ca e proasta. De ce sufera pentru oameni care nu merita osteneala?
Nu stiu daca sunt in stare sa o ucid, mi-e draga totusi. Asa ca o s-o las uitata intr-un ungher ascuns, departe, poate moare singura. Daca supravietuieste, inseamna ca e destul de puternica si atunci am s-o primesc inapoi. O sa-i administrez mici remedii, granule de suflet, sa le topeasca sub limba. Poate isi revine...
Eu intre timp o sa rad si o sa glumesc si o sa-mi vad de treaba. Nu trebuie sa stie nimeni despre partea din mine care sufera. Shhh... E secret...
2 comentarii:
Si ce a facut? A murit, ai omorat-o sau a supravietuit?
:)
N-am indraznit. Sunt lasa. Dar o tin undeva ascunsa. O las la iveala doar rar, cand are momente de veselie, e uneori asa de vesela si plina de energie, de zici ca-i drogata! Pe bune, zici ca-i nebuna, eu o simt ca-i panicata, ca o doare, ca nu stie ce sa creada, dar face haz de necaz. Cred ca e drogata, pentru ca nu dureaza prea mult starea, dar o las la iveala cand e asa, pentru ca e fun to watch;)
Trimiteți un comentariu