Toamna nebuna alearga in mine
Isi picura ploile in ochii mei
Cutite de crivat infige sub piele
Imi cuibareste nelinistea ei in inima
Imi agata sufletul de crengile-i goale
Ma ademeneste sa dansez cu frunzele
Sa fug cu pasarile calatoare
Incerc sa ma inec in lacuri fara fund
Dar ma trage la suprafata
Sa ma orbeasca din nou cu ceata cenusie
Apoi ma aseaza langa focul sobei
Si-mi da sa beau ceai de macese
Culese cu o luna in urma
Ma-ndeamna sa o iubesc, asa trista si rea
De asta a venit de fapt
Nu e vina ei ca a inlocuit vara
Ii e teama de oamenii tristi si s-a ascuns in mine
Pentru ca m-a vazut zambind
Cand mi-am amintit ca ochii lui verzi
Par caprui cand ploua.
Hai, nu fii trista, toamna
O sa te iubesc eu
Daca te faci mai blanda
Te adapostesc in mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu