Dolce Vita

miercuri, 31 octombrie 2007

Maidaneza visatoare




Nu, nu e vorba despre o pisica, e vorba despre o fata. O fata care se viseaza Lady, vrea sa guste luxul de la micul dejun pana tarziu in noapte, se simte speciala, se simte artista, neinteleasa, uneori trista, alteori de-a dreptul isterica, o fata care rade cu pofta chiar si atunci cand sufera(si sufera cam tot timpul, dar rasul molipsitor ii camufleaza tristetea). Este boema cand ajunge in parcuri si cand bea vin fiert, este aristocrata cand doarme in lenjerie de matase si bea ceai adus special pentru ea din Japonia de o prietena buna si foarte bogata, este culta, sensibila si romantica atunci cand asculta din loja centrala "Tosca" sau "Traviata", identificandu-se mereu cu eroinele si simtindu-se solidara cu ele, pentru ca si ea sufera de o forma acuta de iubire neimplinita.

El insa stie ca brosa ei in forma de camelie, din catifea violet, nu este Dior, ci Meli Melo, in timp ce el poarta costum Hugo Boss, camasa Armani si pantofi Calvin Klein. Este frumoasa, chiar decorativa, face fata discutiilor cu prietenii lui intelectuali, dar face nota discordanta. Pentru ca el are blazonul familiei gravat pe tabachera, isi petrece sarbatorile de iarna la Paris sau la Moscova, in vizita la rude, are apartament de lux in Centrul Capitalei, cu bar facut de designer, covor din blana de ponei, pat de 2/2 cu lenjerie de bumbac egiptean, bea ceai Paloma Picasso din cesti cumparate ca suvenir din Japonia, din portelan negru, se pricepe la vinuri si va mosteni afaceri, terenuri si case, pe langa faptul ca duce mai departe un nume sonor. In schimb ea este o provinciala draguta care locuieste intr-o garsoniera rece a carei chirie costa mai mult decat jumatate din salariul ei. Altfel, cine stie...

6 comentarii:

ionut.m spunea...

O poveste demna de atmosfera inceputului de secol 18 , 19, 20...
Este un tipar atat de profund incat te intrebi daca pana la urma fericirea poate consta in unicitatea experientelor noastre sau in unicitatea acestora dublata de virtualitatea altora. Oare as fi fost mai fericit daca in locul fericirii pe care o traiesc as fi avut parte de alta? Poate si din cauza asta unele istorisiri sunt atat de frumoase, chiar daca nu sunt reale pentru cine le asculta.
Iar cand incepem sa visam, oare ce inseamna?

Annie spunea...

Ionut, ai sa te miri poate, dar povestea e inca valabila si pentru zilele noastre. Cameliile Dior fac parte din colectia toamna/iarna 2007/2008;), mai exista lorzi mostenitori si pretentiosi, fete visatoare vor exista intotdeauna... De fapt, de foarte multe ori am impresia ca oamenii nu s-au schimbat deloc, sunt aceeasi de cand lumea si ar fi fost aceeasi indiferent in ce secol s-ar fi nascut. Difera doar vestimentatia si unele mentalitati.
Cat despre inceputul visului, ce sa insemne? Ca dormim sau ca traim intr-o alta realitate?
p.s. merci beaucoup pt. comment

ionut.m spunea...

Si cred ca va fi o poveste spusa de multe generatii de acum inainte (am lasat punctele de suspensie deloc intamplator); lumea nu se schimba asa usor din toate punctele de vedere, iar noi suntem datori noua insine sa traim asa cum visam. Cred ca legat de vise/uri, importanta este implicatia(nu implicarea): visam cu regret la o posibilitate pierduta sau visam pentru a ne contura reperele a ceea ce va veni?
Raspunsul sta in fiecare din noi, pentru ca toti visam. Neincetat.

Annie spunea...

Si tu? Traiesti asa cum visezi, esti tu si in realitate, sau numai cand visezi cu ochii deschisi?

ionut.m spunea...

Eu unul visez sa traiesc mereu asa cum sunt.

Annie spunea...

Hmmm... Aren't we all? Dar intrebarea e, de fapt: stii cum esti sau stii cum visezi sa fii?