Ca si cum nu ar fi logic... Tocmai pentru ca nu ne iubesc. Pe cei care ne iubesc ii ignoram, ii stim acolo, reazem sigur, pentru zile de plictiseala si nopti reci.
Cei care nu ne iubesc, insa, sunt provocarea suprema. Nu putem respira fara ei. Fara sa incercam sa ne insinuam in viata lor, in orice fel, fara sa nu ne doara fiecare clipa de neatentie a lor, fiecare privire spre alta, fiecare suspin care nu are nici o legatura cu noi... Poate ne plac, ne apreciaza, dar nu freamata, nu ard, nu se topesc, nu sufera cu gandul la noi.
In loc sa cautam in alta parte cand vedem ca batem la usi inchise, ne incapatanam sa intram pe fereasta. Sau mai degraba sa spargem usa...
Oare suntem vreo clipa constiente ca daca ne-ar iubi si ei macar pe jumatate la fel de intens, nu i-am mai vrea?!?
Avem impresia ca atunci cand (daca) ne vor raspunde la fel, cand (daca) o sa aiba cumva o revelatie si o sa deschida ochii si o sa ne vada si simta altfel, totul o sa fie perfect. Judecand la rece insa, nu cred ca ar fi perfect... Ar fi doar orgoliu mangaiat. Ca l-am vrut si l-am avut.
Poate raspunsul adevarat este ca in fiecare femeie zace latent o masochista. Plangem cand ne loveste cu nepasarea, dar o cautam febril si incercam din nou, o cerem again and again. Vrem atentia lui, ca sa stim ca se gandeste la noi, chiar daca nu in termeni erotici.
Judecand din nou la rece, ii iubim pentru ca suntem proaste. Spiritul de conservare a speciei pe care il folosim, constient sau nu, atunci cand alegem barbati frumosi/inteligenti/cu bani pentru a fi tatii copiilor nostri nu mai functioneaza cand intalnim un terchea berchea care ne refuza. Atunci ni se pare el perfect. Ce daca nu e asa de frumos fizic, are un farmec special in atitudine si numai eu il vad asa. Ce daca nu are bani, banii n-aduc fericirea. Poate o sa fiu Cleopatra din spatele lui si o sa-i aiba mai tarziu. Ce daca e copil, o sa creasca sau o sa-l cresc eu si pe el alaturi de ai mei. Ce daca nu are sclipiri de geniu, o sa evolueze in timp si o sa le aiba, si oricum imi sunt dragi ineptiile lui. Ne gasim astfel de scuze ca sa ne convingem ca "HE is THE ONE", "Prince Charming", "Mine - forever and (n)ever", si toate astea doar pentru ca ne refuza. Daca ne-ar iubi, perfect fiind, l-am vedea mic, urat, slab, nesigur, banal, prost, nedemn etc.
De ce iubim barbatii care nu ne iubesc? Pentru ca nu ne iubesc.Concluzia ramane aceeasi...
In timp am mai descoperit insa ceva... Iubirea asta bolnava, ce poate ajunge obsesiva, ne face sa vrem sa le fim alaturi. Iar ei se simt confortabil asa. Le place compania noastra si ne stiu la dispozitia lor oricand. Daca i-am respinge, altfel ar sta lucrurile. Daca am fi reci, nepasatoare fata de ei, dar vesele, "Lolite", optimiste, increzatoare, puternice, constiente de noi - ar fi atrasi subit. Stiti de ce? Pentru ca si ei iubesc femeile care nu ii iubesc!!! Daca am cunoaste dozarea perfecta intre respingere si atractie, ar fi doar un simplu joc... Dar asa... e un joc mai complicat.;)
7 comentarii:
Iti spun din proprie experienta: nu e orgoliu mangaiat, nu e multumire ca l-am vrut si l-am avut. Nu e...nimic.
Si, in alta situatie, daca e copil, il poti creste asa cum vrei tu. Si atunci poate esti mult mai multumita decat daca ar fi fost "perfect" de la inceput.
Imi pare rau, cred, ca din proprie experienta imi spui... Pana la urma, nu cred ca exista oameni care nu trec prin astfel de experiente la un moment dat... Poate scopul lor e sa ne tragem concluzile si sa trecem mai departe.
In ceea ce priveste multumirea ca l-ai "crescut" cum ti l-ai dorit, dresaj uman, tentatie de Pygmalion, incerc sa resping ideea. Asa, teoretic, poti sa iei orice exemplar ti se ofera si sa-l dresezi. Dar ce rost are? Ce multumire ai daca stii ca te iubeste doar pentru ca "i-ai facut o vraja"?
Eu cred ca iubim de fapt o iluzie, o plasmuire a imaginatiei noastre si nu ne putem vindeca de aceasta obsesie pana cand nu cunoastem mai bine persoana si pana cand nu avem un fel de relatie cu ea. Pana cand din THE ONE devine unul obisnuit.
Toate ii idealizam, indiferent de relatie. Ne trece cand apare next ca sa ne deschida ochii! Altfel, deep inside il consideram pe cel pe care nu l-am avut THE ONE!
niciodata sa nu luati in seama sfaturile femeilor cand vine vorba de relatii intre femei si barbati, pt ca ele doar au impresia ca stiu cum ar putea fi fericiti 2 oameni intr`o relatie. femeia nu e facuta sa fie iubita, ca sa fii fericit cu ea trebuie sa stii sa o tii langa tine, prin metode care nu au nici o legatura cu morala, sau cu logica sau cu orice altceva. doar cei inteligenti stiu sa aiba o femeie langa ei, ceilalti sunt de regula cei care sunt prea prosti sa isi dea seama cum merge treaba. pe femeie cu cat o iubesti mai mult si cu cat ii arati asta mai mult, cu atat scazi in ochii ei si o pierzi intr`un final. normal ar fi ca iubirea intre 2 oameni sa fie direct proportionala adica cu cat unul iubeste mai mult cu atat si celalat sa iubeasca la fel. doar ca , asa ceva n`o sa se intample niciodata intre o femeie si un barbat. daca vrei sa iubesti ceva ia`ti un caine, cainele te iubeste neconditionat si cu cat il ai de mai mult timp cu atat il iubesti mai mult si cu atat te iubeste si el mai mult. la femeie asta e invers, in loc sa iubeasca mai mult la ea scade iubirea. asadar, fiti inteligenti si nu va lasati prostiti de vorbele femeilor, ele sunt proaste pur si simplu, au o limita si nu pot evolua din punct de vedere mental peste acea limita, de aceea ele sunt fixate pe chestii logice, normale , etc. nu va bateti capul cu astea fiti inteligenti , nu exista limita la ce poate face un barbat cu o femeie. inteligenta inseamna putere
Tot ce ai spus e valabil si invers, mai putin partea cu "femeile sunt proaste si limitate". Poti sa fii prost si limitat ca persoana, nu neaparat ca femeie. In rest, si femeia poate invata sa se foloseasca de barbati, sa-i tina langa ea daca ii sunt de folos cu ceva.
Dar, si intr-un caz si in celalalt, what for? Prefer sa "ma ard" si sa "ma vindec" dupa aceea, dar cu persoane pentru care simt ceva (si de la care am de invatat ceva, ca eu daca nu-l simt superior in vreun domeniu oricum nu ma pot implica), nu sa invat sa tin langa mine diversi doar pentru ca pot.
p.s. Si unde-ai vazut tu vreun sfat? Erau concluzii, cu care poti sa fii de-acord sau le poti contesta. Demonstreaza-mi ca gresesc si imi schimb si eu parerea.
Nu te lua niciodata dupa sfaturi, punct, indiferent daca vin de la femei sau barbati. N-ai instinct? N-ai propria inteligenta? N-ai personalitate, trebuie sa existe mereu cineva care sa-ti spuna ce sa faci? E viata ta, traieste-o dupa cum alegi tu, nu dupa "sfaturile" unora sau altora. Asculta pareri daca vrei, dar alege singur(a).
Trimiteți un comentariu