Pentru cei pe care i-am dezamagit: imi pare rau, o voi face din nou! N-am intotdeauna de ales... Nu e doar inertie...

Celor pe care i-am dezamagit
Le multumesc pentru ca ma primesc inapoi
De fiecare data, cu aceeasi caldura
Acelasi zambet, aceeasi bucurie nedisimulata
Le multumesc pentru ca ma accepta asa cum sunt
Nepasatoare, plictisita, vegetala uneori
Le multumesc pentru ca au inteles
Ca in spatele racelii mele e doar oboseala
Ca nu-mi place sa mint, nici sa joc teatru in viata
Si atunci nu le dau mereu ceea ce asteapta de le mine
Nici incredere, nici incurajari, nici acele vorbe bune
Pe care se bazau candva.
Le multumesc pentru ca, desi nu ma inteleg
Nu se incapatanaza sa patrunda tainele tristetii
Si pentru ca accepta fara prea multe intrebari
Starile mele de care nu sunt vinovati
Si raspunsurile mele evident evazive.
Le multumesc pentru ca imi ofera iubirea lor
Chiar si atunci cand nu am ce sa le ofer in schimb
Si pentru ca ma iubesc de la distanta
Atunci cand prefer sa fiu singura.
Nu voi schimba toate astea
Sunt asa cum sunt pentru ca asa am ales eu sa fiu.
Poate nu am avut prea multe variante...
Insa toti acestia stiu, cu siguranta
Ca tot ceea ce am de daruit
Le voi da lor
Intr-o zi, cand vor avea mai multa nevoie
Si timpul imi va permite luxul generozitatii
Lux pe care si-l permit mai ales cei saraci
Atunci cand se simt iubiti.