Apreciez starea vegetala pentru ca e nedureroasa, sau oarecum suportabila.
Cand ma intreaba cineva ce mai fac, sau ce-am mai facut, si eu stiu ca nu e nimic rezonant, raspund simplu: vegetez. Nu fac nimic important. Trec prin viata, pur si simplu. Nu lupt, nu caut, visez doar in soapta si astept sa vad ce-o sa se mai intample, unde o sa ma duca barca daca stau pur si simplu si nu vaslesc. Starea vegetala nu e nici pozitiva, nici negativa. Calmul acesta e pozitiv, linistea vegetatiei este demna de invidiat, e o perioada de odihna, dar... trebuie sa fie temporara, altfel se transforma in plafonare.
In starea efervescenta, cand se manifesta pozitiv, toate sunt bune si frumoase. Am o energie debordanta, sunt optimista, ii incurajez pe toti, posed o veselie molipsitoare si vad doar partea plina a paharului. Si in starea vegetala vad partea plina a paharului, de fapt, dar atunci, in loc de sampanie, e plin cu apa statuta. Sau Cola lasata acolo de pe-o zi pe alta. Sau infuzie de plante care se crede ceai. E plin pe jumatate, dar n-am ce face cu continutul. Nu mi-e de folos. Cerul gurii mele e satisfacut numai cand atinge licoarea dorita. De fapt si de drept, nici macar sampania nu ma multumeste mereu. Ce sa fac eu cu sampanie, cand pofteam la crema de whiskey. Sau Perroni. Sau amaretto. Sau Orgasm. Sau ceai de la Carturesti, servit la Carturesti, in compania potrivita.
Starea efervescenta negativa nu s-a mai manifestat de mult, in ceea ce ma priveste. Ori o pastrez undeva in stare latenta, ori am reusit sa renunt la manifestarile care stiu ca imi dauneaza. Nici nu stiu daca e corect sa o numesc stare efervescenta negativa. Ma refer la momentele de pesimism, de deznadejde, in care nu reusesti sa gasesti nici o solutie, oricat te-ai gandi, in care nici un raspuns nu pare cel potrivit sau nu te multumeste, in care te simti cazut de undeva de sus si izbit rau si tare de stanci si nu vrei decat sa te ascunzi intr-un colt intunecat si sa urli sau sa plangi sau sa rupi sau sa spargi sau sa te razbuni sau sa ripostezi... Nu te ajuta cu nimic faptul ca te agiti. E doar energie pierduta in van. Nu spun sa nu faci nimic. Spun sa te aduni, sa analizezi situatia, la rece, daca se poate - stiu ca e mai greu, cand esti direct implicat, e aproape imposibil - si sa faci ceea ce simti ca trebuie facut. Uneori, cand dau de greu, ma gandesc ca situatia care ma framanta nu e problema mea, ci a unui prieten bun, si ma intreb ce sfat i-as da acelui prieten bun. Cum l-as incuraja? Cum as incerca sa-l ajut? Ce anume l-ar face sa treaca mai usor peste o asemenea intamplare? Apoi revin si incerc sa aplic in cazul meu. Nu e usor, dar nici foarte complicat. Nu e science fiction, nici psihologie aplicata. E o reactie naturala la probleme.
In orice caz, acele perioade de semidepresie, deznadejde... Atunci cand apar, sunt aparent nemotivate. Asta inseamna ca, daca ma intrebi ce s-a intamplat, de ce m-am suparat, de ce am starea asta, de ce-mi vine sa plang sau sa urlu, de ce nu-mi convine nimic, n-as putea sa-ti dau un motiv anume. Stiu ca de fapt sunt mai multe motive, care s-au adunat de-alungul timpului, carora nu le-am acordat importanta cuvenita la vremea lor si isi cer drepturile acum. Dar cred totusi ca e mai bine "rar si important" decat "des si fara sens". Asa ca n-o sa incerc sa exteriorizez fiecare feeling. Dimpotriva. O sa le tin in frau, ca si pana acum. E o tarie aparenta, demna de admirat de catre cei care nu realizeaza ca exteriorizarea va avea totusi loc mai tarziu, cu efect de uragan.
Si totusi, exista legaturi stranse intre aceste stari. In primul rand, o singura persoana le poate avea pe toate, pe rand, alternativ... In al doilea rand, daca, de exemplu, in starea vegetala citesti o carte buna sau vezi un film bun, sau cunosti o persoana speciala, acest lucru iti poate genera starea efervescenta pozitiva. In acelasi timp, daca in starea vegetala fiind, ti se intampla o nenorocire, oarecare, apare instant starea efervescenta negativa.
Sigur ca partea cea mai frumoasa este cea in care te afli in starea efervescenta pozitiva, dar... E o stare imposibil de pastrat pe termen lung.
Concluzia: starea vegetala are parti pozitive, dar trebuie sa invatatm sa tragem foloase de pe urma lor, pentru a determina aparitia starii efervescente pozitive. Starea efervescenta negativa trebuie eliminata sau minimalizata, de exemplu, prin refugiu in munca. In studiu. Dand un sens existentei. Cum faci asta? Iti cauti tie sensuri. Daca pentru cineva existenta ta conteaza, in sensul bun, daca cineva are nevoie de tine, inseamna ca ai un sens. Depinde de tine sa fii important pentru ceilalti.
Important: Don't walk alone when you're alone.
Cine nu intelege, don't even bother.
Starea efervescenta pozitiva e o stare cu adevarat glamour, chiar daca o poti avea si in locuri lipsite de fast si stralucire, alaturi de oameni simpli. Inainte de a vedea luminita de la capatul tunelului, o sa-ti amintesti mai ales de perioadele in care ai avut o asemenea stare. So fight to get it. Merita!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu