Dolce Vita

vineri, 4 ianuarie 2008

Drumul spre mine...



Drumul spre mine e lung si anevoios
Ar fi trebuit sa fie simplu
Pentru ca, teoretic, ma cunosc
Insa sedintele de introspectie
Ma surprind uneori
Se pare ca mintea mea complica
Acele lucruri care ar trebui sa fie simple.
Imi pun singura piedici
Ridic cortine de plictiseala
Sap prapastii fara fund
Si-apoi tot eu ma chinui sa le umplu
Cu apa de ploaie
Pentru a le traversa apoi
Inotand impotriva curentului
Sau, mai simplu,
Construind poduri din bete de chibrit.
Am incercat si cu o pluta de bambus,
De care am legat un divan
Vechi, vechi, captusit cu matase pictata
De un artist genial si, desigur, neinteles.
Pe acel divan astept linistita
Citind o carte foarte veche
Dar nu mai veche decat divanul,
Scrisa de un scriitor rus.
Dupa ce traversez prapastia,
Continui drumul, incet, agale, firesc
Si cand ma minunez de cat de simplu e totul
Apar din nou complicatiile
Sadite de mine, inconstient
Unele prind radacini
Cresc vanjoase, infloresc
Si stau in bataia vantului
Care le spulbera semintele
Si duce cu el cateva
Pentru a rasari mai tarziu, in alta parte
Cand ma voi astepta mai putin.
Uneori, cautandu-ma
Gasesc alte eu-ri
Foarte asemnatoare mie
Dar mai vesele, sau mai triste
Mai puternice, sau vulnerabile
Niciodata la fel.
Se intampla sa ocolesc drumul drept
Pentru ca ma atrage mai mult
Privelistea de pe dealuri
Si stanci abrupte
Si atunci ma incapatanez sa le urc
Desigur, e foarte obositor
Las in urma sange si sudoare
Dar respir apoi aer curat
Si-mi prind in par floarea de colt
Floarea mea de colt
Care nu seamana cu nici-o alta floare.
Ma bucur de drum, chiar daca e obositor
Nu merg doar pe jos
Mai iau uneori trenul
Sau ma duce un prieten cu masina personala
Important e sa ma pot bucura de priveliste
In fiecare anotimp.
Uneori, Mos Craciun, care mi-e prieten vechi
Ma trimite sa ma plimb cu sania lui
Stie ca-mi place sa vad zapada sclipind
Nu conteaza daca in lumina soarelui, a lunii
Sau a altor felinare.
Iepurasul de Paste a fost mereu sfios
Dar in mine are incredere
Vine si se cuibareste langa mine
Ca sa se simta in siguranta.
Am mai intalnit si alte personaje pe drum
Numai pe mine nu ma gasesc
Oare am gresit drumul?
Oare nu stiu sa ma caut?
Eu cred ca, instinctiv
Atunci cand sunt pe cale sa ma descopar
Ma mut in alta parte.
Nu ma ascund. Pur si simplu ma indepartez,
Pentru ca viata nu se opreste sa se odihneasca
Si sa ma astepte.
Drumurile stau pe loc, cu sau fara mine
Eu insa merg mai departe
Constient
Sau nu.

Niciun comentariu: