Dolce Vita

marți, 22 ianuarie 2008

I wonder...



Nu stiu ce este mai dificil...
Finalul? Sau perioada de incertitudine care il precede?

E mai greu sfarsitul,
Sau presimtirea lui?

Doare mai tare sa pui punct
Decat sa trasezi la nesfarsit punti de legatura
Nesigure
In perioada de agonie?

Negrul orbeste
Sau degradeurile de gri prin care a fost obtinut?

11 comentarii:

Anna spunea...

Pentru mine este acelasi lucru si cand realizez, dar si cand traiesc durerea. Dar stiu ca trece, cel putin pana acum asa a fost mereu :)
Am invatat sa fiu rabdatoare.

Ana spunea...

Eu cred ca doare mai mai perioada de incertitudine, presimtirea lui, faptul ca trasezi punti de legatura nesigure, griul. De ce?
Pentru ca lucrurile complicate dor si te fac sa te intrebi si sa te zvarcolesti - ce e final si definitiv si clar e simplu. E punct si dupa punct poti rasufla usurata :)

Ana St. spunea...

si totusi toti asteptam sa vedem cum se termina povestea,nu ne multumim cu prezentul.Si cand aflam finalul suntem mult prea dezamagiti.:(

Annie spunea...

Uneori stam MULT PREA MULT in stand by, sperand ca nu e final, ci o etapa - si ca o sa se rezolve favorabil, mai devreme sau mai tarziu.

Si acestea fiind spuse, iata cum patru fete cu acelasi nume au postat comentarii la nelamurirea mea.:)

10x all of you for the fact that you care. kisses and hugs:)

Ana St. spunea...

da chiar ce chestie....pe toate ne cheama la fel :D

Annie spunea...

Da, s-au adunat Anele la un "pahar de barfa".:D
Bine, noi nu barfim, noi comentam si facem schimb de idei.;)

nikosita spunea...

pe mine nu ma cheama ca pe voi :)) dar va citesc tuturor blogurile si imi plac :P ma primiti si pe mine? ;))

Annie spunea...

Suna a "Primiti cu colindul?":)))
Primim, primim.;)
Si eu te citesc, Nico. Te astept la o home made lemonade, AnnieTime!;;)

Audrey spunea...

cred ca incertitudinea e cea mai oribila. atunci cand e clar ca ceva s-a terminat, e dureros insa poti sa iti revii, sa mergi mai departe. in schimb nesiguranta te tot consuma la nesfarsit.
cred eu, :)

Annie spunea...

Da, Natty, am inceput si eu sa cred la fel... Numai ca cine mi-a dat posibilitatea sa pun punct, mi-a dat si guma de sters, ca sa-l pot inlocui cu virgula. Sau vin altii si il sterg.:)

Nu pot decat sa nu mai pun punct, sa incerc sa las totul in stand by si sa incep alte povesti, care sa ma tina ocupata. Acum, asta mi se pare cea mai buna solutie.

Annie spunea...

Punctele ma consuma mai mult decat virgulele, pentru ca nu le pun niciodata in ideea ca o sa le sterg mai tarziu. Chiar le simt, ca pe niste tatuaje declarative. Iar tatuajele se inlatura cu laser. Si lasa urme. Uite, privind din perspectiva asta, imi dau seama ca pana acum inlaturam un tatuaj doar ca sa-l redesenez, in acelasi loc. Hmmm, i guess that point of view should make it easier.