Nu pot sa inteleg de ce, uneori, mi-e dor de tine.
Stiu bine ca nu te iubesc. Nici macar nu-mi placi.
Nu stii sa ma faci fericita, nu mi-e draga prezenta ta,
Iar acum iti recunosc minciunile inainte sa le rostesti,
Doar dintr-o privire.
Si vocea ta, pe care atat am iubit-o
Si atat am tanjit sa o aud in fiecare seara,
Inainte de a adormi
Si zambetul tau de copil rasfatat si plictisit
Pe care il adoram in poze sau in amintiri
Acum nu-mi mai spun nimic.
Tot ce iubeam la tine, urasc acum
Sau mai degraba te consider
Nevrednic de a fi iubit.
Te-am aruncat din sufletul meu, nu-mi mai trebuiai
Erai un accesoriu inutil,
Care-mi strica tinuta, in loc s-o completeze
Si toate noptile in care am plans din cauza ta
S-au evaporat demult...
Prin urmare, chiar nu pot sa-mi explic
De ce, uneori, cand reapari in gandurile mele
Te simt ca pe un desert cu vanilie
A carui reteta n-o mai stie nimeni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu