Paso doble con el diablo! Inceputul.

Brrr!!! Friiig, frig si un vant nebun respira furios printre blocuri
Ameninta sa le inghete dintr-o suflare si le loveste crunt
A spart un geam ce l-a sfidat ramanand deschis, in lipsa stapanei
A infoiat perdelele pana au ajuns sa darame vaza de pe masa
Lalele au cazut pe covor si se zbat intre viata si moarte
Apa din vaza picura de pe masa de sticla neagra
Mai intai un strop... Apoi asteptare si rugaminti disperate
Transformate in soapte alungate de suieratul vantului
Pana ce urmatorul se indura sa cada.

Bietele lalele si-au pierdut culoarea
Ciclamul lor vesel a fugit speriat si s-a lovit de pereti
Forme de corole strivite s-au intiparit peste tapetul invizibil
Ca niste pasari ranite, trantite acolo de vartej.
Fantomele lor au ramas albe langa masa si tremura bolnave
N-a ramas nici urma de verde pe frunze, acum sunt negre si se vor usca
Poarta doliu dupa florile care au fost inainte de furtuna
Incearca sa imbratiseze petalele decolorate de vant
Si sorb infrigurate lacrimile ce cad cu greu printre cioburile vazei.

Cristalul rece sangereaza, s-a ranit si a tipat
Piciorul descult al stapanei l-a atins din nebagare de seama
Muzica de afara prevesteste inca o tragedie in viata ei searbada
Inca un vis cu aripile frante si inca o iubire pierduta inainte de a se naste.
Furtuna de pe corzi a fost mereu aducatoare de semne pentru ea,
Semn ca el o va uita ascunsa intr-un sertar si va pierde cheia
Va ramane incuiata acolo si va plange uneori, crezand ca el nu o poate auzi
Iar el nu va spune nimic, pentru ca nu va stii sigur daca nu lacrimile lui se aud
Picurand din vaza sparta. Va fi si el un ciob de cristal, lovit de furtuna.