Dolce Vita

joi, 13 martie 2008

Dragoste in vremea holerei



La "Dragoste in vremea holerei" a fost o distributie absolut cretina, exceptie facand desigur Javier Bardem, care sunt convinsa ca ar fi exceptional si daca l-ai pune sa recite "Catelus cu parul cret". Da, in romana.

Am apreciat si varianta cu versuri a tangoului din "Parfum de femeie", desi nu cred ca isi avea neaparat locul in filmul asta. In rest, film facut in cel mai "pur" stil comercial, pentru a fi apreciat de parveniti intelectual care vor sa se dea mari ca au vazut o ecranizare celebra, dar vor aprecia mai mult poantele ieftine si scenele de sex. Poate mesajul ar fi fost mai bine primit daca s-ar fi incercat o transmitere directa, daca Bardem/Florentino ar fi citit efectiv pasaje din carte, in timp ce in imagini am fi admirat o Fermina mai feminina, o prezenta cu adevarat rascolitoare, un Dr. Urbino masculin si galant in salbaticia lui columbiana, un tanar Florentino expresiv si clocotind de plinatatea sentimentelor. Am avut parte, in schimb, de un tanar Florentino (Unax Ugalde) bun de distribuit in rol de insipidul clasei, o Fermina (Giovanna Mezogiornno) finuta si filiforma din al carei chip nu te bantuie decat privirea albastra si expresia de personaj dintr-un tablou renascentist - si un Dr. Urbino (Benjamin Bratt) care ar fi fost mai bun in rol de fiu de vechil, indragostit de o sclava. Nu incerc sa diminuez sau sa neg valoarea actorilor de mai sus, stiu ca au la activ si roluri care li s-au potrivit si ca in lipsa de talent nu ar fi fost luati in considerare pentru rol, dar nu cred ca au reusit sa faca fata persoajelor care li s-au atribuit si nici nu cred ca datele fizice le permiteau rolurile respective. In plus, experienta scenei de teatru si-ar fi spus cuvantul, daca ar fi existat. In adevaratul sens al cuvantului.

Stiu ca atat regia cat si scenariul au fost semnate de nume rezonante in lumea cinematografiei (Mike Newell/Ronald Harwood) si stiu ca pentru finantarea unui astfel de proiect e nevoie de compromisuri vizibile in realizarea lui, dar de aici pana la a transforma o capodopera a literaturii in film potrivit pentru amatorii de telenovele... e o cale destul de intortocheata. Misiunea lor era oricum extrem de dificila, dar sunt convinsa ca filmul ar fi fost mult mai apreciat daca nu s-ar fi avut in vedere mai ales "ce se cere pe piata", cand "piata" e formata dintr-un public needucat cinematografic.

Cat despre poveste...
Povestea de iubire implinita la final, care ma duce cu gandul la cea din "La tiganci", imi lasa un gust amar. Oricat de optimista as fi, nu ma incalzeste deloc siguranta ca pana la urma, in viata asta sau in ce urmeaza dupa ea, voi fi alaturi de jumatatea perfecta - dar toata tineretea o irosesc alaturi de altcineva, refuland in diverse activitati... Nu inteleg de ce drumul pana la fericire trebuie sa fie anevoios pentru unii, in timp ce altii ajung sa o obtina fara sa miste un deget. A, ok, ca sa-i simti mai intens gustul, stiind ca ai luptat pentru ea, ca ai obtinut-o cu greu, ca ai asteptat-o toata viata si nu mai sperai sa ai parte de asa ceva...

Stiu ca dragostea care nu doare nu poate fi transpusa artistic si ca indragostitii care nu sufera pentru a ajunge impreuna nu raman in istorie; stiu ca daca Julieta ar fi trait ar fi fost doar inca o fasneata care fuge de acasa cu iubitul impotriva vointei parintilor, cum faceau pana si tarancutele din satele noastre candva - si nu si-ar mai fi amintit nimeni de numele si povestea ei. Elementul tragic aduce dupa sine aprecierea instanta, vinde la fel de bine ca si sexul.

Oricum, pragmatica din mine gaseste o posibila explicatie si in cazul din filmul/cartea de mai sus. Prin urmare, de aceea nu a avut parte Florentino de femeia iubita timp de 50 de ani, 9 luni si 4 zile, pentru ca in tot acest timp a determinat nefericirea multora dintre cele xyz femei alaturi de care incerca sa o uite. In tot acest timp, ea, Fermina, i-a fost fidela sotului de drept, Dr. Juvenal Urbino, a respectat legamantul facut fata de el si si-a asumat conditia. Daca in final Florentino si Fermina au ajuns impreuna, a fost pentru ca ea a meritat sa fie alaturi de el, si-a castigat acest drept prin modul demn in care a trait. In schimb, felul in care a a inteles/ales el sa-si "vindece" nefericirea de a nu o avea alaturi a facut ca timpul in care nu au avut parte unul de celalat sa fie mult prea lung. Tot e bine, cred, ca s-au regasit cat timp traiau, constienti, nu in spatiul oniric care ne desparte de viata de apoi.

Am citit cartea acum mult timp, tineam minte doar tema, cateva detalii si faptul ca mi-a lasat o admiratie profunda pentru stilul in care e scrisa, lucru care sunt convinsa ca a fost simtit de toti aceia care au citit macar un fragment din G.G.Marquez. Imi propusesem sa o recitesc inainte de a vedea filmul, dar... s-a intamplat sa am ocazia de a-l vedea inainte de asta. Nu regret. Cred ca este unul dintre acele filme care merita vazute doar pentru experienta vizionarii. Nu stiu de ce, inca mai sper, in naivitatea mea, ca intr-o buna zi cineva o sa gaseasca modul optim de a transpune pe ecran modul inefabil in care s-a exprimat Marquez pe hartie.

3 comentarii:

Ana St. spunea...

Da spre deosebire de carte nici mie nu mi-a placut filmul ft mult.Cartea e mult mai buna :D

Elisa spunea...

Cea mai buna scena din film e cea de dragoste dintre Fermina si doctor. Actorii sunt buni. Eu tocmai, nu l-as fi vazut pe Bardem in rolul lui Florentino, dar joaca exceptional si nu spun asta pentru ca a luat Oscarul. In rest...un film digerabil, nu senzational, dar putea sa iasa mai rau. Putem sa ne consolam cu ideea asta...

Raluca spunea...

mi-a placut filmul, insa actrita mi s-a parut incredibil de prost machiata(la batranete). pur si simplu i se vedea machiajul : "de imbatranire" pe fata si oricum pentru anii pe care se presupunea ca ii are, ea arata mult prea tanara. actorul care l-a jucat pe florentino mi-a placut tare mult, parca era de acolo. fermina si sotul ei nu mi s-au parut extraordinari..se putea si mai bine...