I wanna feel the smell of the wet green!!!

Ieri. Dimineata. Intre doua ploi. Racoare. Eu, grabita, pe drumul dintre casa si metrou. Intarziasem la serviciu, ca de obicei.

Am tendinta de a-mi tine respiratia atunci cand ma concentrez sau cand sunt stresata, asa ca la cateva secunde trageam cate o gura mare de aer proaspat. Minunat sentiment.

Gandesc: trebuie neaparat sa plec mai devreme maine, ca sa pot parcurge drumul asta plimbandu-ma, nu in graba, si sa ma bucur pe deplin de mirosul de verde umed. Era un amestec inefabil de senzatii: racoarea placuta, stropii de ploaie aveau aroma de primavara coapta, castanii infloriti miroseau divin, iarba avea cel mai frumos verde crud din lume, pomii cu flori roz se leganau in ritmul ploii (cei cu flori albe s-au cam scuturat deja si oricum mirosul lor ar fi fost dulceag, diferit)si, cel mai important, poate, eu stiam ca undeva, nu foarte departe, cineva ma iubeste.


(bonus: imagine cu parcul meu:P)

Senzatia n-a durat prea mult, parcurg cam in cinci minute drumul dintre casa si metrou... Deh! Cobor la metrou. Aglomerata vagauna. Dar aglomerata rau. Cu o zi inante revazusem un film din categoria haioase, dar adevarate, cu muuulti chinezi la metrou, inghesuindu-se ca sardelele sa incapa cat mai multi. Ei... intarziasem, asa ca am urcat, nu l-am mai asteptat pe urmatorul. O doamna urcase inaintea mea si am incercat sa pasesc incet, sa nu o imping. "Sunt o finuta", am gandit, "nu ma imbulzesc ca toti taranii si neghiobii"! Numai ca...
Exact atunci cand s-a anuntat "Atentie - se inchid usile", un individ care fugea pe scari aterizeaza langa mine. Mentionez ca eram atat de aproape de usa, incat imi feream usor geanta si maneca sa nu fie agatate intre usi la plecare. Tipul insa m-a impins "din zbor" si usa s-a inchis in spatele lui. A trebuit sa ma imping fara sa vreau in doamna din spatele meu.

Acu'i acu'!
Individul, ca la 25-28 de ani, era inalt fix cat sa-i ajung eu cu nasul la nivelul gurii. Eram cam la el in brate, deh, prinsa la inghesuiala, asa ca ma fortam sa nu-l privesc in ochii. Incercam sa intorc usor ba capul, ba privirea, spre ceilalti oameni-sardele din vagon. Si atunci se intampla ceva ce nu puteam anticipa! Individul CASCA! Da, da, serios, incepe sa caste, o gura mare cat o sura, iar eu cu nasul la nivelul gurii dumnealui! Cat pe ce sa ma muste de frumusete de nasuc supradimensionat.

Eu oricum tin la spatiul personal si nu suport ideea de a mi se respira pe fata, nici macar la cosmetica. Iubitul meu e singurul care are voie sa intre in acel spatiu. Si poftim nesimtire, individul asta complet necunoscut, (inaltut, saten, ochii caprui-verzi, casual/sporty:P) atenteaza la spatiul meu si cat pe ce sa-mi reteze varful nasului. In fine, inchide el gura inainte sa gandesc eu toate cele si nu apuc sa ma linistesc bine, ca il vad cum deschide a doua oara gura aia nesimtita ca si el!
Instincitv, dau un pas in spate! Moment in care simt ceva tare in locuri nepermise. Imi amintesc din fericire in timp util ca in spatele meu e o doamna, asa ca ceea ce am simtit trebuie sa fi fost umbrela dumneaei.

Gandesc: Cu atat mai mult trebuie sa ma trezesc la timp maine, ca sa ma pot bucura de mirosul de verde umed, inainte de a intra din nou la metrou, sa-mi caste nesimtiti in nas!

Ajung cu bine pana la Dristor. In pasaj iau un exemplar de 'Compact' - ziarul metroului:P si imi citesc horoscopul inainte de a ajunge sa schimb trenurile. E de bine. Zice ca ma iubeste. Nu-mi mai fac griji, daca scrie si in ziar!:P