Anecdote de pe vremuri...:)

Amintiri din copilaria mea:D

Excelente scenete! Imi amintesc de o gluma care circula pe vremuri, despre Sergiu Nicolaescu, gluma care l-a amuzat chiar si pe el si pe care a citat-o la premiera filmului "Orient Express", aceea cu "regie: Sergiu Nicolaescu; scenariu: Sergiu Nicolaescu; personaj principal: Sergiu Nicolaescu; personaj secundar: Sergiu Nicolaescu; in rolul calului: ati ghicit, tot Sergiu Nicolaescu!
Aici, in schimb, il avem pe Florin Piersic, in ... toate rolurile.:)
Must (re)see!

Paso doble con el diablo! Inceputul.

Brrr!!! Friiig, frig si un vant nebun respira furios printre blocuri
Ameninta sa le inghete dintr-o suflare si le loveste crunt
A spart un geam ce l-a sfidat ramanand deschis, in lipsa stapanei
A infoiat perdelele pana au ajuns sa darame vaza de pe masa
Lalele au cazut pe covor si se zbat intre viata si moarte
Apa din vaza picura de pe masa de sticla neagra
Mai intai un strop... Apoi asteptare si rugaminti disperate
Transformate in soapte alungate de suieratul vantului
Pana ce urmatorul se indura sa cada.

Bietele lalele si-au pierdut culoarea
Ciclamul lor vesel a fugit speriat si s-a lovit de pereti
Forme de corole strivite s-au intiparit peste tapetul invizibil
Ca niste pasari ranite, trantite acolo de vartej.
Fantomele lor au ramas albe langa masa si tremura bolnave
N-a ramas nici urma de verde pe frunze, acum sunt negre si se vor usca
Poarta doliu dupa florile care au fost inainte de furtuna
Incearca sa imbratiseze petalele decolorate de vant
Si sorb infrigurate lacrimile ce cad cu greu printre cioburile vazei.

Cristalul rece sangereaza, s-a ranit si a tipat
Piciorul descult al stapanei l-a atins din nebagare de seama
Muzica de afara prevesteste inca o tragedie in viata ei searbada
Inca un vis cu aripile frante si inca o iubire pierduta inainte de a se naste.
Furtuna de pe corzi a fost mereu aducatoare de semne pentru ea,
Semn ca el o va uita ascunsa intr-un sertar si va pierde cheia
Va ramane incuiata acolo si va plange uneori, crezand ca el nu o poate auzi
Iar el nu va spune nimic, pentru ca nu va stii sigur daca nu lacrimile lui se aud
Picurand din vaza sparta. Va fi si el un ciob de cristal, lovit de furtuna.

The last tear drop!

Voiam doar sa stiu cand ai de gand sa te intorci... Ca sa ma poti vedea plecand!

De fapt, nu tin atat de mult la tine incat sa-mi pese
De ce o sa simti cand gasesti casa goala
Si intuneric.

N-o sa-ti las nici macar urme de parfum pe piele
Ca amintire.
Nici n-o sa stii ca am fost pe aici.

Ma evapor.
Departe de tot ce-a fost si ce n-a fost intre noi
E mai bine sa crezi ca ai visat.

Asa ca n-o sa te astept... Mai bine plec fara sa stii in ce directie am luat-o!

Patsy Cline...

Doua melodii "oldies and goldies" care se potrivesc postului de mai jos. Triste, dar...





I fall to pieces... cause I got your pictures... She's got you!

Boys and Girls! F..k you for leaving without saying GoodBye and Why...

Se stie ca barbatii si femeile gandesc diferit. S-a tot scris despre asta. Chiar si atunci cand privesc amandoi in aceeasi directie, cand isi doresc aceleasi lucruri si sunt siguri de ceea ce simt, reactioneaza diferit, prin prisma temerilor pe care le au, temeri acumulate de-alungul experientelor anterioare, ale lor sau ale prietenilor.

Am tot incercat sa simplific ecuatia, sa gasesc aspecte comune, dar stiu ca unii oamenii nu-si pot explica nici lor de ce fac anumite alegeri sau de ce au anumite reactii, asadar nu se pune problema sa le poata explica altora.

De exemplu, un baiat, cat ar fi de indragostit, se gandeste adesea ca ea l-ar putea insela, nu conteaza in ce imprejurari, sau ca ea il minte cand spune ca a fost doar cu prietenele in oras (adica, e clar ca au fost in oras ca sa agate, nu?), ca a avut doar doi iubiti inaintea lui (doar n-o sa recunoasca acum ca i-a palcut sa se...), nu intelege ca nu se pot vedea pentru ca trebuie sa ajunga la salonul de infrumusetare sau n-a avut timp sa-si faca manichiura, sau altele asemenea.

El nu intelege sau minimalizeaza importanta a ceea ce spune ea. Orice nemultumire a ei este pentru el o jignire personala, o critica negativa cu care nu vrea sa se confrunte si atunci prefera sa termine cu fata decat sa analizeze daca a gresit el cu ceva. Daca prietena vine si ii spune ca s-a simtit deranjata de o anumita atitudine a lui, sau ca s-a simtit ignorata, sau ca i-a picat prost o fraza/actiune, baiatul/barbatul reactioneza violent. "A, nu-i convine? Inseamna ca-i proasta, sa-si gaseasca alt fraier ca eu nu stau la cheremul ei, nu-i datorez nimic!"
Iar daca se intampla ca fata sa vrea sa intrerupa relatia, desi spune ca inca il iubeste, el nu intelege din asta ca ea a avut de tolerat mai multe comportamente neadecvate din partea lui si cere respect, atentie sau alta atitudine, ci intelege ca ea vrea pe altcineva, nu-l mai iubeste, nu stie ce vrea de la viata sau ca problema e de fapt ca iar a avut ghinionul sa intalneasca o femeie complicata, o fiinta din aceea pe care nu o poate intelege nimeni.

O fata, pentru ca asa sunt fetele construite, tinde sa exagereze orice gest al partenereului.

Nu m-a sunat 3 zile? Clar, are pe altcineva, nu mai suntem impreuna si nenorocitul nici macar n-a avut bunul simt sa-mi spuna, a disparut pur si simplu.

A amanat intalnirea de diseara, spunand ca are treaba la serviciu? "Clar, pentru el exista alte lucruri mai importante decat mine, pune munca pe primul loc si prefera sa stea cu colegii acolo in loc sa fie cu mine! Nu ma mai iubeste! Hmmm... dar daca are vreo colega draguta? Chiar, spalacita aia care s-a oferit sa-l aduca acasa intr-o seara cu masina ca stau in aceeasi zona, sigur nenorocita aia ii face ochii dulci! Gata, s-a terminat, nu-i mai place de mine", gandeste ea lacrimand si da fuga la baie apoi sa stearga de pe obraji mascara si fardul care se scurg o data cu ele, iar in oglinda incepe sa-si vada toate defectele!

"Of, am putina celulita pe coapse, a observat in dimineata aia in care m-a surprins la dus! Si sanii nu sunt chiar perfecti, desi au trecut testul creionului, poate aia ii are mai frumosi! Poate nu-i mai plac blondele, toata lumea spune ca sunt proaste si eu chiar n-am stiut ce sa-i raspund cand m-a intrebat daca stiu ceva despre programul ala pentru computer... Oare ar trebui sa ma fac bruneta? Nu, nu mi-ar sta bine, dar macar un saten, asa, cuminte? M-a si vazut cu ochelari, cand a venit sa ma ia de la scoala, uitasem ca vine si nu mi-am pus lentilele de contact! Fir-ar sa fie! Si mai aveam si parul prins in coada, nu avusesem timp sa il intind cu placa! Ce ghinion, Dumnezeule, ce ghinion! S-a terminat, nu ma mai iubeste, crede ca sunt proasta si urata si nici macar nu stie cum sa-mi spuna, ma lasa asa, ca pe ultima zdreanta! Mi-a spus ca ma iubeste doar ca sa vada daca ma culc cu el! Si nici macar pentru asta nu-l mai atrag, data trecuta cand am dormit la el era obosit si a adormit in timp ce ne uitam la film! M-a mintit in tot timpul asta, iar eu credeam ca e ceva special intre noi"!

Care va sa zica, drama in toata regula!





M-am aliat intotdeauna cu baietii care au avut de-a face cu fete superficiale, atente la statutul social sau la beneficiile pe care le aduce cu ea relatia, mai degraba decat la ceea ce simt. Am fost de acord cu ei cand le-au urat si le-au definit drept curve pe cele care inselau fara remuscari. M-au surprins la inceput cei care aveau motive sa planga pentru o fata, cei care erau neiubiti sau lipsiti de vreo sansa de a fi cu fiinta pe care o simteau a lor, fara ca ea sa stie. I-am considerat poate slabi, mult prea sensibili, dar am fost intru totul de acord cu motivele pentru care puneau la colt anumite persoane de sex feminin.

In acelasi timp, am fost solidara cu acele fete care, desi daruiesc tot ce au, asa cum stiu ele, sunt sincere si le pasa si fac tot posibilul sa nu agaseze si sa nu sufoce prin omniprezenta, ramanand in acelasi timp la dispozitie pentru distractie si pentru momentele in care el are nevoie de un umar de sprijin (asta o solicita si ele de la ei, dar multi se feresc de astfel de responsabilitati, de cele mai multe ori inconstient, prefera o partenera puternica si descurcareata - o fata cu probleme in familie sau in relatii sau de orice fel... isi pierde din farmec destul de repede), ei, in ciuda tuturor acestor calitati, sunt parasite pentru ca el... s-a plictisit sau vrea altceva. Nu il pot condamna pe el pentru ca s-a plictisit, poate nici ea nu e neaparat vinovata ca nu a reusit sa-i mentina atentia si fascinatia, dar atitudinea lui, in astfel de conditii, este de multe ori de condamnat. Spune domnule clar: nu mai vreau! Esti ok, imi placi, esti o tipa super, doar ca eu imi doresc altceva, sau nu sunt pregatit pentru ceva serios, sau orice! Mai bine o minti, daca e nevoie, dar nu o lasa asa, in ceata!





Cel mai grav mi se pare faptul ca cel care alege sa intrerupa o relatie, sau sa nu se mai implice, dupa o perioada de o saptamana, doua sau trei (sau mai mult?)de tatonari in care celalalt isi face sperante, nu realizeaza impactul pe care acea ruptura o are asupra persoanei parasite/ignorate. Daca tu nu mai simti nimic sau nu mai ai chef, nu inseamna ca persoana in cauza simte la fel. Nu te va condamna nimeni ca nu mai vrei. Nu trebuie sa ramaneti prieteni. Nu trebuie sa ii dai explicatii. Doar spune-i ca nu merge si ca nu are nici o vina! Ca vrei altceva! Ca nu esti sigur! Orice!

Se intampla sa nu vrei sa pui punct, pentru ca iti place persoana, dar vrei sa mai incerci si alte variante, sau vrei sa mai treaca timp, sau pur si simplu nu esti sigur ca este ceea ce-ti doresti, desi va simtiti bine impreuna. In aceste cazuri, tendinta care primeaza este de a ignora spunand "nu am avut timp", "am fost extrem de ocupat", "nu am fost in oras", "nu mi-a functionat telefonul", "nu am avut acces la internet" sau altele asemenea. Sunt minciuni viabile. Uiti insa ca in perioada de inceput treceai peste oricare dntre obstacolele de mai sus. Aveai prieteni cu telefoane, cu acces la internet, intr-un minut de pauza din orice activitate importanta sunai sa-i auzi vocea sau sa vezi ce mai face sau sa-i spui unde esti si ce faci. Fata tine minte toate astea si nu se acomodeaza cu ideea de "nu am avut timp". Sunt minciuni pe care le simte. Ii este clar ca ceva e in neregula si nu faci altceva decat sa-i alimentezi si mai mult supozitiile, prin atitudinea nepasatoare.

Ceea ce pentru tine este un "nu am chef azi", pentru ea este o noapte nedormita si ochii umflati de plans. Ceea ce pentru tine este "nu-mi mai place, o las balta, mai sunt si altele", pentru ea este o dezamagire uriasa, care cere mult timp pentru vindecare.

Da, stiu ca e valabil si vice-versa, ca sunt si fete care tradeaza, care umbla cu mai multi deodata si isi vad doar interesul, care mint cu usurinta vulpeasca si ii lasa pe ei cu buza umflata si orgoliul la pamant.

Cred ca orice om, indiferent de sex, ajunge sa fie dezamagit cel putin o data in dragoste, e o chestie inevitabila, ca si batranetea.

Dar ei sunt cumva construiti altfel. Sunt mai puternici. Cand sufera pierderi sentimentale, strang din dinti, injura, eventual se razbuna, dar le trece mai usor de indata ce gasesc o inlocuitoare. Fetele sunt mai sensibile. Pe ele dezamgirile le intaresc in timp. Tin perioada de doliu dupa fiecare relatie esuata. Statistic vorbind, ei au de unde alege, pentru ca femeile ii depasesc numeric. In schimb, fetele au ajuns la concluzia devenita stereotip deja ca "barbatii buni sunt deja luati sau sunt gay".

In concluzie, nu pot si nu vreau sa nu condamn nepasarea. Pot sa inteleg nesinceritatea, atunci cand apare in scopul de a proteja, dar nu nepasarea cu care merg mai departe cei care parasesc. E o nepasare jignitoare si lipsita de demnitate.

Invata sa minti, din respect pentru persoana de langa tine, sau invata sa fii sincer intr-un mod diplomat.

The Neverending Story! Back to my childhood!:)

Sweetest Goodbye. Now I have to see The Final Fantasy.:)

Where you are seems to be
As far as an eternity
Outstretched arms open hearts
And if it never ends then when do we start?
I’ll never leave you behind
Or treat you unkind
I know you understand
And with a tear in my eye
Give me the sweetest goodbye
That I ever did receive

Pushing forward and arching back
Bring me closer to heart attack
Say goodbye and just fly away
When you comeback
I have some things to say

How does it feel to know you never have to be alone
When you get home
There must be someplace here that only you and I could go
So I can show you how i
Dream away everyday
Try so hard to disregard
The rhythm of the rain that drops
And coincides with the beating of my heart

I’ll never leave you behind
Or treat you unkind
I know you understand
And with a tear in my eye
Give me the sweetest goodbye
That I ever did receive

Pushing forward and arching back
Bring me closer to heart attack
Say goodbye and just fly away
When you comeback
I have some things to say

How does it feel to know you never have to be alone
When you get home
There must be someplace here that only you and I could go
So I can show you how I feel

Versuri preluate de aici.

Maroon 5 - Won't go home without you

"Won't Go Home Without You"

I asked her to stay but she wouldn't listen
She left before I had the chance to say
Oh
The words that would mend the things that were broken
But now it's far too late, she's gone away

Every night you cry yourself to sleep
Thinking: "Why does this happen to me?
Why does every moment have to be so hard?"
Hard to believe it

It's not over tonight
Just give me one more chance to make it right
I may not make it through the night
I won't go home without you,

The taste of your breath, I'll never get over
The noises that you made kept me awake
Oh
The weight of things that remained unspoken
Built up so much it crushed us everyday

Every night you cry yourself to sleep
Thinking: "Why does this happen to me?
Why does every moment have to be so hard?"
Hard to believe it
[Won't Go Home Without You lyrics on http://www.metrolyrics.com]


It's not over tonight
Just give me one more chance to make it right
I may not make it through the night
I won't go home without you, oh, oh, oh

It's not over tonight
Just give me one more chance to make it right
I may not make it through the night
I won't go home without you, oh, oh, oh

Of all the things I felt but never really shown
Perhaps the worst is that I ever let you go
I should not ever let you go, oh oh oh

It's not over tonight
Just give me one more chance to make it right
I may not make it through the night
I won't go home without you

It's not over tonight
Just give me one more chance to make it right
I may not make it through the night
I won't go home without you
And I won't go home without you
And I won't go home without you
And I won't go home without you

Versuri preluate de aici.

The most beautiful sad girl... II

Am auzit-o suspinand in timp ce dormea. Visa ceva si, din cand in cand, aripioarele ei stravezii tremurau nervoase, in spasme de scurta durata. Ii era frica de ceva. As fi vrut sa o pot ascunde undeva, sa-i gasesc un loc unde sa se simta in siguranta, dar stiam ca nu poate supravietui in lumea noastra. Era prea mica, prea firava, prea transparenta, prea altfel...

Spre seara, mi-am facut un ceai de iasomie. Cred ca aroma lui a trezit-o. Parea mai linistita. S-a asezat incet pe marginea cescutei si a sorbit putin din ea, aplecandu-se pe margine, in timp ce se tinea de toarta de portelan. Era amar si s-a scuturat din toata fiinta ei mica, strambandu-se caraghios. Am inceput sa radem amandoua si s-a asezat pe umarul meu, unde a stat cat timp m-am dus la bucatarie si am luat cuburi de zahar brun, ca sa le topesc in ceai. O fascinau caramizile acelea maronii si dulci, le privea uimita si curioasa. In lumea ei nu exista asa ceva.

- Ai mai baut ceai de iasomie pana acum?
M-a privit putin inainte sa-mi raspunda si vocea ei s-a auzit apoi ca un clinchet de clopotel, in timp ce se cuibarise intre faldurile servetelului de matase.
- Am baut roua de iasomie, in diminetile de vara. Am baut si roua de trandafiri, si de liliac, si de lalele. Roua florilor e hrana noastra. Si mierea salbatica. Albinele ne sunt prietene. Toate insectele ne sunt prietene, doar ca unele... sunt putin invidioase, stii? Pentru ca ele nu pot sa viseze. Nici nu stiu prea bine ce inseamna sa visezi, cat de periculos si minunat poate fi, dar isi doresc asta. Uite ce-am patit eu! Am intrat in vis si nu mai pot sa ies. As da orice sa ma intorc, mi-e atat de dor! Lumea voastra e si ea frumoasa, dar e atat de frig aici! Si... aici sunt singura! N-am gasit nici macar o singura fiinta ca mine! Am lasat pe cineva acolo si, si... eu... nu stiu, nu pot sa...
A inceput sa planga. S-a ghemuit pe servetel, cu genunchii adunati sub barbie, si a plans aproape un minut intreg. S-a linistit brusc cand a ridicat privirea spre mine si mi-a observat o lacrima ce se pregatea sa coboare de pe gene.
-Il iubeai mult, nu-i asa?
-Dar... de unde stii? Cum de ti-ai dat seama? Tu...
-Da, si eu. Dar la mine e putin diferit. Eu nu m-am ratacit. S-a ratacit el, in visul altcuiva. Nu stiu sigur daca e fericit acolo, dar... Nu cred ca vrea sa se intoarca. Si, chiar daca ar vrea, l-as trimite inapoi. Fata in visul careia s-a ratacit il iubeste si ea mult. Ar muri daca el ar pleca. Nu pot sa-i fac asta, intelegi?!
-Bine, dar cum ai sa poti trai asa? Cine te ajuta? Cum de poti inca sa zambesti? Nu inteleg! Stiam ca voi, oamenii, sunteti puternici, in ciuda faptului ca sunteti muritori, dar nu e drept! Eu nu ma pot intoarce, n-am de ales, dar tu? O sa mori intr-o zi! Iarta-ma ca iti amintesc asta, dar voi chiar nu traiti pea mult! Ce sens are o viata traita asa? Cum sa alegi sa fii singura cand... cand e atat de aproape?
-Nu e chair asa dificil cum pare. Cand omul isi intelege destinul si isi asuma fiecare gest, traieste dupa cum alege. Eu am ales sa-l veghez de la distanta. Intelegi?
-Deloc! De ce sa alegi asa ceva? Ai ales singura sa fii nefericita! De ce?
-Nu e asa. Nu sunt total nefericita. Il pot face fericit si de la distanta. Pot vedea ce se intampla in visul lui, asa cum pot vedea si ce se intampla in visul ei. Destinul meu este sa-l fac fericit, nu conteaza cum fac asta si de la ce distanta! Acum intelegi?
Nu mi-a raspuns. Eram deja imbracata intr-o rochita de matase rosie, in care imi place sa dorm. S-a asezat pe marginea decolteului, ganditoare, si m-a insotit peste tot. A citit cu mine cateva pagini din cartea de pe noptiera, inainte sa adormim amandoua.

Dimineata, inainte sa ma trezesc, am visat-o. Imi canta la ureche, o melodie trista si linistitoare in acelasi timp, susurata cu glas de izvor.
"O sa fiu langa tine mereu/Oriunde mergi, oricat ti-ar fi de greu/Iti voi sterge lacrimile/Iti voi adia visele/Cu un suras!"

Cand m-am trezit, am cautat-o peste tot prin camera. Nici nu stiam cum o cheama, ca sa o strig pe nume! Disparuse, ca si cum n-ar fi fost nicicand. Mi-a parut atat de rau! Imi dadea o senzatie de siguranta, de bine, de implinire faptul ca e atat de mica si neajutorata si ca poate avea incredere in mine. Speram sa o pot ajuta sa se intoarca in lumea ei, chiar daca ea spunea ca e imposibil. Poate... Cine stie, poate gaseam o cale ascunsa, o portita! De ce a preferat sa plece?

Am intrat la baie sa-mi spal fata cu apa rece, ca sa ma pot trezi. Poate ca a fost doar un vis. Era prea ireala. Si-atunci, de unde gustul asta amar?

Cand m-am privit in oglinda, nu mi-a venit sa cred! Fusese cu mine tot timpul! Ramasese aproape de decolteu, transformata in talisman. De asta mi-a spus ca o sa fie langa mine mereu! Nu plecase! S-a gandit ca o sa-mi fie mai usor daca ramane aproape, ea, o fiinta ireala, diferita, dar cu un vis atat de aproape de al meu.

The most beautiful sad girl...

Atat de firava, de mica si gingasa, cu aripioarele ei stravezii de zana, a poposit la fereastra mea. S-a asezat pe pervaz, tremurand, desi afara adia o briza placuta. Avea febra si tremura din tot corpul. Se ratacise, pasamite, si aerul din lumea noastra nu-i facea bine. M-am apropiat incet si am acoperit-o cu o frunza pufoasa de violeta. Se uita in ochii mei si nu zicea nimic, dar o vedeam ca sta sa planga. Ochii ei erau mari, verzi si adanci, ca o mare de iarba umeda dupa ploaie. Avea genele curbate si clipea din ele de parca ar fi fost de fapt aripi de fluture. Purta o rochita transparenta, galbena, si avea in jurul taliei un inel subtire, in loc de brau. Mirosea ca floarea de castan dupa ploaie si parea speriata de parca o batusera toate vanturile. Mi-am dat seama ca respiratia mea o incalzeste. Am asezat-o incet printre florile violetei de pe pervaz si am lasat-o sa atipeasca. Cand se va trezi, va decide singura daca imi va spune povestea ei sau va zbura mai departe.

Fire dance for Feelings on fire!

Am descoperit melodia asta in primavara anului trecut, in interpretarea lui Mischa Maisky. Imi place si in interpretarea lui Julian Lloyd Webber, desi in varianta lui identific o pasiune ascunsa in alcov, aristocratica, spre deosebire de varianta lui Maisky, a carui pasiune exalta in afara oricarui spatiu si clocoteste din interior, astfel incat nu poate fi sub nici o forma ascunsa. Nu, nu sunt in masura sa comentez interpretarea lor. Analizez doar efectul pe care il au asupra mea, in calitate de ascultator needucat muzical. E foarte posibil sa gandesc asa fiind influentata si de aspectul interpretilor. In orice caz, este o melodie minunata pentru inceputuri si pentru renasteri, inclusa in "El amor brujo", de Manuel de Falla.




Mai jos avem secventa din filmul "El amor brujo" - in regia lui Carlos Saura. Un ritual plin de pasiune, caruia ii ador ritmul, in ciuda semnificatiei profane.



Si iat-o si interpretata sub bagheta lui Daniel Barenboim.;)

Dragoste in vremea holerei

La "Dragoste in vremea holerei" a fost o distributie absolut cretina, exceptie facand desigur Javier Bardem, care sunt convinsa ca ar fi exceptional si daca l-ai pune sa recite "Catelus cu parul cret". Da, in romana.

Am apreciat si varianta cu versuri a tangoului din "Parfum de femeie", desi nu cred ca isi avea neaparat locul in filmul asta. In rest, film facut in cel mai "pur" stil comercial, pentru a fi apreciat de parveniti intelectual care vor sa se dea mari ca au vazut o ecranizare celebra, dar vor aprecia mai mult poantele ieftine si scenele de sex. Poate mesajul ar fi fost mai bine primit daca s-ar fi incercat o transmitere directa, daca Bardem/Florentino ar fi citit efectiv pasaje din carte, in timp ce in imagini am fi admirat o Fermina mai feminina, o prezenta cu adevarat rascolitoare, un Dr. Urbino masculin si galant in salbaticia lui columbiana, un tanar Florentino expresiv si clocotind de plinatatea sentimentelor. Am avut parte, in schimb, de un tanar Florentino (Unax Ugalde) bun de distribuit in rol de insipidul clasei, o Fermina (Giovanna Mezogiornno) finuta si filiforma din al carei chip nu te bantuie decat privirea albastra si expresia de personaj dintr-un tablou renascentist - si un Dr. Urbino (Benjamin Bratt) care ar fi fost mai bun in rol de fiu de vechil, indragostit de o sclava. Nu incerc sa diminuez sau sa neg valoarea actorilor de mai sus, stiu ca au la activ si roluri care li s-au potrivit si ca in lipsa de talent nu ar fi fost luati in considerare pentru rol, dar nu cred ca au reusit sa faca fata persoajelor care li s-au atribuit si nici nu cred ca datele fizice le permiteau rolurile respective. In plus, experienta scenei de teatru si-ar fi spus cuvantul, daca ar fi existat. In adevaratul sens al cuvantului.

Stiu ca atat regia cat si scenariul au fost semnate de nume rezonante in lumea cinematografiei (Mike Newell/Ronald Harwood) si stiu ca pentru finantarea unui astfel de proiect e nevoie de compromisuri vizibile in realizarea lui, dar de aici pana la a transforma o capodopera a literaturii in film potrivit pentru amatorii de telenovele... e o cale destul de intortocheata. Misiunea lor era oricum extrem de dificila, dar sunt convinsa ca filmul ar fi fost mult mai apreciat daca nu s-ar fi avut in vedere mai ales "ce se cere pe piata", cand "piata" e formata dintr-un public needucat cinematografic.

Cat despre poveste...
Povestea de iubire implinita la final, care ma duce cu gandul la cea din "La tiganci", imi lasa un gust amar. Oricat de optimista as fi, nu ma incalzeste deloc siguranta ca pana la urma, in viata asta sau in ce urmeaza dupa ea, voi fi alaturi de jumatatea perfecta - dar toata tineretea o irosesc alaturi de altcineva, refuland in diverse activitati... Nu inteleg de ce drumul pana la fericire trebuie sa fie anevoios pentru unii, in timp ce altii ajung sa o obtina fara sa miste un deget. A, ok, ca sa-i simti mai intens gustul, stiind ca ai luptat pentru ea, ca ai obtinut-o cu greu, ca ai asteptat-o toata viata si nu mai sperai sa ai parte de asa ceva...

Stiu ca dragostea care nu doare nu poate fi transpusa artistic si ca indragostitii care nu sufera pentru a ajunge impreuna nu raman in istorie; stiu ca daca Julieta ar fi trait ar fi fost doar inca o fasneata care fuge de acasa cu iubitul impotriva vointei parintilor, cum faceau pana si tarancutele din satele noastre candva - si nu si-ar mai fi amintit nimeni de numele si povestea ei. Elementul tragic aduce dupa sine aprecierea instanta, vinde la fel de bine ca si sexul.

Oricum, pragmatica din mine gaseste o posibila explicatie si in cazul din filmul/cartea de mai sus. Prin urmare, de aceea nu a avut parte Florentino de femeia iubita timp de 50 de ani, 9 luni si 4 zile, pentru ca in tot acest timp a determinat nefericirea multora dintre cele xyz femei alaturi de care incerca sa o uite. In tot acest timp, ea, Fermina, i-a fost fidela sotului de drept, Dr. Juvenal Urbino, a respectat legamantul facut fata de el si si-a asumat conditia. Daca in final Florentino si Fermina au ajuns impreuna, a fost pentru ca ea a meritat sa fie alaturi de el, si-a castigat acest drept prin modul demn in care a trait. In schimb, felul in care a a inteles/ales el sa-si "vindece" nefericirea de a nu o avea alaturi a facut ca timpul in care nu au avut parte unul de celalat sa fie mult prea lung. Tot e bine, cred, ca s-au regasit cat timp traiau, constienti, nu in spatiul oniric care ne desparte de viata de apoi.

Am citit cartea acum mult timp, tineam minte doar tema, cateva detalii si faptul ca mi-a lasat o admiratie profunda pentru stilul in care e scrisa, lucru care sunt convinsa ca a fost simtit de toti aceia care au citit macar un fragment din G.G.Marquez. Imi propusesem sa o recitesc inainte de a vedea filmul, dar... s-a intamplat sa am ocazia de a-l vedea inainte de asta. Nu regret. Cred ca este unul dintre acele filme care merita vazute doar pentru experienta vizionarii. Nu stiu de ce, inca mai sper, in naivitatea mea, ca intr-o buna zi cineva o sa gaseasca modul optim de a transpune pe ecran modul inefabil in care s-a exprimat Marquez pe hartie.

A murit Ovidiu Iuliu Moldovan... RIP

Oamenii mari se duc pe rand. Tocmai am aflat ca inca un important reprezentant al artei romanesti a incetat din viata. Actorul Ovidiu Iuliu Moldovan a murit in seara de miercuri, 12 martie, la spitalul Universitar din Capitala, la varsta de 66 de ani. Decesul a survenit in urma unui stop cardio-respirator. Se pare ca suferea de cancer.

Luna trecuta il puteam admira pe scena Teatrului National in spectacolul "Celalalt Cioran", iar acum speram sa se odihneasca in pace.

Mai multe despre activitatea lui artistica, aici.

De ce nu vrei sa ramanem copii?

Iti mai amintesti cum ma trezeai in fiecare dimineata cu o bataie usoara la fereastra dormitorului? Cum ma luai cu tine in expeditii, sa cunoastem fiecare frunza si fir de iarba, fiecare melc si fiecare albina, fiecare joc pe care mintile noastre de copii il plasmuiau pentru a ne desena zambete pe chipuri? Iti mai amintesti cum radeam mai tare decat ploaia si cum ne luam la intrecere cu vantul? Cum nu ne era teama de nimic pentru ca aveam siguranta inconstientei? Cand pentru orice suparare ma impacai cu un zambet si pentru orice intrebare inventam raspunsuri inspirate de povesti?

De ce nu mai locuim in povesti acum? Unde s-au pierdut visele de atunci? De ce nu mai avem curaj sa intrebam, sa spunem, sa cautam? Ce raspunsuri poate da tacerea, lipsa de nebunie, inchiderea sufletului in cutii metalice? Toata copilaria in care asteptam sa crestem a ramas acum in urma, se intrevede cu greu in ceata amintirilor celor mai dragi si ne surade trist. Am pierdut avantul de atunci, increderea in noi si in finaluri fericite. Acum nu mai stim decat sa traim mecanic si sa asteptam, fara sa stim sigur incotro ne indreptam. Ne blocam in fata obstacolelor pe care le-am ridicat singuri. Stim sigur ce ne dorim, dar ceva ne opreste din drum de fiecare data. Nesiguranta.

Copilul din mine parea trist, dar visa infint mai frumos decat o fac eu acum. Copilul din mine stia unde vrea sa ajunga si nu-i pasa daca avea voie sa iasa din casa, sa traverseze strada, sa se catere pe cladiri inalte sau sa se joace cu focul. Dimpotriva, facea tot i se spunea ca nu are voie! Si era un copil fericit, chiar daca nu stia sa defineasca fericirea, chiar daca avea uneori o privire trista si intrebatoare. Copilul din mine nu se conforma decat regulilor gramaticale si formulelor din algebra, desi le ura. Ajungea mereu unde voia, chiar fara sa stie daca a parcurs liniar un drum anume pana acolo. Nu regreta nici o greseala, ci invata din mers, amestecandu-se in jocurile altora.

Copilul din mine mi-ar desena fluturi pe obraji daca m-ar cunoaste acum, mi-ar ridica zambetul spre cer si ar aprinde stele sa lumineze in noaptea din mine. Mi-ar prinde flori albe si roz in par si m-ar indemna sa tac, ca sa ascult muzica diminetii. M-ar invata sa ma joc din nou si m-ar duce sa ma plimb cu barca in Cismigiu si cu vaporul in Herastrau, m-ar duce sa fur fructe din parcul Politehnicii si sa fac poze sub bolta de trandafiri din Gradina Botanica, m-ar plimba pe strazi launtrice ca sa adulmec parfumul de regina noptii si hortensii din gradinile celor bogati si tristi. M-ar indemna sa le zambesc batranilor si copiilor deopotriva. M-ar duce in Parcul Libertatii si m-ar lasa in carusel pana m-ar cuprinde cea mai ametitoare betie, betia fericirii, care apare doar cand te simti in siguranta, o siguranta pe care numai inconstienta ti-o poate da.

Iti mai amintesti cum vorbeam cu cainele vecinilor ca sa nu te bage in seama pana sareai gardul, ca sa-mi aduci piersici? Cum nu indraznea nimeni sa-mi faca vreun rau, pentru ca eram prietena ta? Cum iti pansam zgarieturile din genunchi, folosind rivanol luat pe furis din dulapul de medicamente al mamei tale? Cum imi pastrai mereu jumatate din napolitana, sau din guma de mestecat, sau din bomboana, la fel cum iti pastram si eu? Cum ma sarutai apasat pe obraji inainte sa mergem la culcare, fiecare la casele noastre?

De ce nu vrei sa ramanem copii?

Pentru toate mamele care ne vegheaza de undeva de sus: RIP

Pentru toti copiii ramasi sa lupte singuri: Cineva, acolo sus, va iubeste, indiferent de ce intalniti aici jos. Aveti incredere si nu uitati ca orice parinte isi doreste sa fie mandru de copilul lui. Parintii sunt mandri de copiii care isi urmeaza propriile vise. Poate o sa se simta dezamagiti la inceput, daca visele voastre nu coincid cu ale lor, dar vor fi si mai dezamagiti daca va vor vedea tristi si frustrati. Nu poti sa fii fericit daca nu-ti urmezi visele, pana la capat. Mama lui Bambi e mandra de el acum.;)



Pentru toate mamele care au fericirea de a fi alaturi de vlastarele lor: La multi ani! Aveti incredere in visele lor, fiti alaturi de ei si nu uitati sa-i incurajati!

Pentru toate mamele din lume (mame, nu doar femei care au nascut): Sa aveti mereu primavara in suflet, indiferent unde se afla acum sufletul vostru!

Aer de Magheru... I love my uptown!

Ii scriam Annei de la Pocket Thought ca astazi, pentru prima data pe anul asta, am avut timp liber after work. Ea spunea ca nu ii place in Kristal. Mie da. Si mai spunea ca regreta ca nu mai sunt concerte de jazz in Green.

"N-am mai fost in Green de... Nu mai stiu de cand. N-am mai fost nicaieri de nu mai stiu de cand. Working hard. Saptamana asta am program de dimineata. Asa ca la 15:30 gata treaba. Ajunsa la metrou, nu-mi venea sa o iau spre casa, desi ma trezisem cu noaptea in cap si eram destul de tired. Si m-am gandit sa iau primul metrou care ajunge. A ajuns cel care o lua spre Victoria, nu spre casa. Si asa am ajuns la Romana. Imi era asa de dor sa respir aer de Magheru. Am trecut pe langa Patria si Scala si Carturesti ca pe langa monumente istorice. Prima data anul asta. It was great. Am ajuns tarziu acasa, dar de data asta de drag.:)

Mie imi place in KRISTAL. Pentru ca am intalnit acolo intr-o seara un tip rebel cu fular verde.:)"

Da, fular verde. U know, like youth and hope. Nici nu se putea altfel. Daca ar fi fost rosu... mi-ar fi placut si daca ar fi fost rosu, dar nu s-ar mai fi potrivit atat de bine cu ochii aia incredibil de verzi.:)

Revenind la subiect... Am fost pe Magheru azi. Yeeee!!! Am luat toate magazinele la rand. Am vazut locul unde cineva a pupat-o pe Mimi.:) Am probat o gramada de haine, mi-am cumparat cateva. Si o clama in forma de fluture. Negru. Neagra.:)

Oare exista vreo persoana in Bucuresti care sa nu-si aminteasca anumite momente speciale atunci cand trece prin Centru? Primele intalniri, acolo. Iesiri cu fetele, acolo. Depresii after boys vindecate, acolo. Evenimente sarbatorite, acolo. New friends, acolo. Iesiri regulate, la Laptarie, tot in zona. De la Romana pe jos pana la Unirii si invers. Blind dates la Coloane sau la Mac. Primele cluburi. Primul frappe. Primul cocktail. First kiss nu se pune, asta a fost pe la Academie and it's another story.;)

Oh, boy, i love my Bucharest. It's my uptown and it's given me the strength I needed.