Be Happy, Annie! (29 aprilie)

A fost ziua mea... 23 de ani... Hmmm, ok, ok, 27!:D

A fost foarte frumos. Multumesc tuturor pentru urari si pentru cadouri, iar celor care m-au onorat cu prezenta la "La Scena", dar si celor care nu au ajuns, le repet invitatia pentru prima ocazie pe care o vom avea saptamana viitoare, cand ma intorc de la tara. Mi-a placut foarte mult locul. Desi am lucrat in zona multa vreme si auzisem de el, l-am descoperit de-abia ieri. Coincidenta face sa fiu nascuta de Ziua Internationala a Dansului, asa ca a avut loc acolo si un spectacol de dans, cu participarea intensa a Ioanei Marchidan.

Am primit urari care sper din suflet sa se implineasca (mai ales cele legate de dorinte:P), cadouri foarte frumoase (MULTUMESC MULT TUTUROR!!!), dar, din pacate, n-am avut parte de poze, pentru ca cele trei persoane pe care le-am rugat sa vina cu aparatul de fotografiat l-au uitat (sau, stiindu-ma obsedata de poze, s-au gandit ca vin eu sigur cu al meu si vreau doar sa fie mai multe aparate... deh, vedeta din mine vrea multe blitzuri:P). Prin urmare, desi am fost o scumpica (really, chiar mi-a placut de mine si am primit complimente toata ziua, atat pentru look cat si pentru tinuta), am doar doua sau trei poze facute cu telefonul. Nu face nimic, ne pozam in alte ocazii. Oricum, recomand tuturor "La Scena" si promit ca o sa revin cat pot eu de des.

Nu stiu daca am mai mentionat pe undeva pe aici, dar ori de cate ori am ocazia insir personalitati care s-au nascut in aceeasi zi cu mine, so here I go: Uma Thurman, Michelle Pfeiffer, Daniel Day Lewis, Jerry Seinfeld, Duke Elington, Mircea Veroiu si Floooriiiinnnn Caaaliiineeescuuuu!!!

Despre florile mele (alstroemeria de la "despre mine...), intr-un post viitor. Acum imi fac bagajele, plec in vacanta.

Kiss-Kiss, everybody! Thank you for being there for me and for your beautiful (pocket:P)thoughts!

p.s. Explicatia titlului: asta scria pe tortul meu de majorat, some (not long:P) time ago!:)

I wanna feel the smell of the wet green!!!

Ieri. Dimineata. Intre doua ploi. Racoare. Eu, grabita, pe drumul dintre casa si metrou. Intarziasem la serviciu, ca de obicei.

Am tendinta de a-mi tine respiratia atunci cand ma concentrez sau cand sunt stresata, asa ca la cateva secunde trageam cate o gura mare de aer proaspat. Minunat sentiment.

Gandesc: trebuie neaparat sa plec mai devreme maine, ca sa pot parcurge drumul asta plimbandu-ma, nu in graba, si sa ma bucur pe deplin de mirosul de verde umed. Era un amestec inefabil de senzatii: racoarea placuta, stropii de ploaie aveau aroma de primavara coapta, castanii infloriti miroseau divin, iarba avea cel mai frumos verde crud din lume, pomii cu flori roz se leganau in ritmul ploii (cei cu flori albe s-au cam scuturat deja si oricum mirosul lor ar fi fost dulceag, diferit)si, cel mai important, poate, eu stiam ca undeva, nu foarte departe, cineva ma iubeste.


(bonus: imagine cu parcul meu:P)

Senzatia n-a durat prea mult, parcurg cam in cinci minute drumul dintre casa si metrou... Deh! Cobor la metrou. Aglomerata vagauna. Dar aglomerata rau. Cu o zi inante revazusem un film din categoria haioase, dar adevarate, cu muuulti chinezi la metrou, inghesuindu-se ca sardelele sa incapa cat mai multi. Ei... intarziasem, asa ca am urcat, nu l-am mai asteptat pe urmatorul. O doamna urcase inaintea mea si am incercat sa pasesc incet, sa nu o imping. "Sunt o finuta", am gandit, "nu ma imbulzesc ca toti taranii si neghiobii"! Numai ca...
Exact atunci cand s-a anuntat "Atentie - se inchid usile", un individ care fugea pe scari aterizeaza langa mine. Mentionez ca eram atat de aproape de usa, incat imi feream usor geanta si maneca sa nu fie agatate intre usi la plecare. Tipul insa m-a impins "din zbor" si usa s-a inchis in spatele lui. A trebuit sa ma imping fara sa vreau in doamna din spatele meu.

Acu'i acu'!
Individul, ca la 25-28 de ani, era inalt fix cat sa-i ajung eu cu nasul la nivelul gurii. Eram cam la el in brate, deh, prinsa la inghesuiala, asa ca ma fortam sa nu-l privesc in ochii. Incercam sa intorc usor ba capul, ba privirea, spre ceilalti oameni-sardele din vagon. Si atunci se intampla ceva ce nu puteam anticipa! Individul CASCA! Da, da, serios, incepe sa caste, o gura mare cat o sura, iar eu cu nasul la nivelul gurii dumnealui! Cat pe ce sa ma muste de frumusete de nasuc supradimensionat.

Eu oricum tin la spatiul personal si nu suport ideea de a mi se respira pe fata, nici macar la cosmetica. Iubitul meu e singurul care are voie sa intre in acel spatiu. Si poftim nesimtire, individul asta complet necunoscut, (inaltut, saten, ochii caprui-verzi, casual/sporty:P) atenteaza la spatiul meu si cat pe ce sa-mi reteze varful nasului. In fine, inchide el gura inainte sa gandesc eu toate cele si nu apuc sa ma linistesc bine, ca il vad cum deschide a doua oara gura aia nesimtita ca si el!
Instincitv, dau un pas in spate! Moment in care simt ceva tare in locuri nepermise. Imi amintesc din fericire in timp util ca in spatele meu e o doamna, asa ca ceea ce am simtit trebuie sa fi fost umbrela dumneaei.

Gandesc: Cu atat mai mult trebuie sa ma trezesc la timp maine, ca sa ma pot bucura de mirosul de verde umed, inainte de a intra din nou la metrou, sa-mi caste nesimtiti in nas!

Ajung cu bine pana la Dristor. In pasaj iau un exemplar de 'Compact' - ziarul metroului:P si imi citesc horoscopul inainte de a ajunge sa schimb trenurile. E de bine. Zice ca ma iubeste. Nu-mi mai fac griji, daca scrie si in ziar!:P

Leapsha...:D

Am primit o leapsa de la Carmencita (intr-adevar, sunt f. ocupata, asa ca am descoperit doar adineaori ca m-ai "oropsit":P) si incerc sa o onorez cat mai onorabil!:P

3 filme care sunt pe placul tau:

Normal ca nu pot alege numai 3... dar o sa incerc... sa le pun macar pe 3 randuri:D
- Pe aripile vantului/Podul Waterloo/Un tramvai numit dorinta/Gilda/Noaptea igoanei
- Pianistul/La Dolce Vita/The dreamers/Volver/Pacientul englez/Ultimul imparat
- Splendoare in iarba/Rebel fara cauza/Breakfast at Tiffany's/Parfum de femeie


3 mancaruri pe care le-ai da gata oricand:

Sa nu exageram, nu chiar oricand, dar imi plac...

- mini-eclere cu crema de ness/cafea/ salata de fructe cu crema de whiskey/in general retetele casei (home made pancakes with home made chocolate:D), cu limonada:P
- gratar din piept de pui cu salata de vara sau de ardei Capia copti sau cu orice, mai ales servit la iarba verde sau pe veranda
- porumb copt, la mare sau la Bran sau la tara, la foc de tabara...

3 carti citibile aproape oricand:

Nu mi se pare corect ca sunt numai 3, dar, ce-i drept, m-as cam fi intins, as fi revenit la lista, poate e mai bine asa...

- La Medeleni- Ionel Teodoreanu - de citit in vacanta.
- Povestiri orientale - Marguerite Yourcenar/ Impreuna - Anna Gavalda - de citit in tren sau in parc.
- orice/tot de Mircea Eliade - de citit oricand, de preferinta pana in 30 de ani.


3 locuri de umblat hai-hui:


- in Bucuresti: Strada Mantuleasa, toate strazile de pe langa Manastirea Casin (nu stiu pe unde am luat-o, dar am iesit undeva in statie la 300),traseul Academia Militara-Cotroceni-Eroilor), zona Icoanei, Victoria, Ana Ipatescu, chiar si Caranda(pt. ca am crescut pe acolo) si in general stradutele astea linistite unde sunt case frumoase, flori si catei destepti, care nu musca tot ce prind; Cismigiu (and Co.:P), Herastrau, Parcul Politehnicii, Parcul Ioanin, parcul Ion Voicu, Gradina Botanica, + toate terasele care au iesire spre lacul Floreasca, de luat la rand...:)
-in tara: Sinaia, Brasov, Hunedoara, Tg. Jiu, Constanta, Arad, Timisoara, Sighisoara, Sibiu. peste tot.
- outside: tot omul ar trebui sa ajunga sa vada locurile pe unde au crescut sau care i-au inspirat pe scriitorii preferati, principalele capitale si cel putin un loc exotic, cu o cultura diametral opusa; eu vreau sa ajung in Paris, Milano, Barcelona, Praga, Viena, Las Vegas, Bora Bora, Tahiti, Tokio, India, MunteNegru...

3 locuri pe unde ai zabovit mai mult(in afara de domiciliu)


- casele unor prieteni, unde chiar ma simt bine;)
- casele de vacanta ale unor prieteni, unde ma simt si mai bine;;)
- diverse orase de provincie, mai ales Sibiu, Brasov si Constanta; imi place si Tg. Jiu si sunt f. sigura ca o sa-mi placa mult de tot in Iasi (asta pt ca mi-a placut f. mult "La Medeleni");)


3 emisiuni la TV:
Am f. putin timp pe care imi permit sa il dedic unor asemena activitati; in general, cand am timp de tv, aleg din program diverse filme, f. vechi, relativ noi sau documentare, canalele favorite pt. asta fiind TCM, MGM, TVR2, TVR Cultural, HBO, uneori B1 sau National TV - dar, dak trebuie emisiuni...

- Oprah – Euphoria - uneori;
- Jurnalul cultural - TVR Cultural - tot uneori, dar ceva mai des...
- Duminica in familie – Antena 1 - uneori;


3 site-uri la care faci mai multe afisari intr-o zi:

- diverse bloguri ale amicilor mei, mai mult sau mai putin virtuali:)
- www.yahoomail.com (deh, i have to...)
- www.fashionandbeauty.ro si www.vogue.co.uk (yeah, i love to...):P


3 oropsiti ai lepsei mele:

- Anna Starka - sunt chiar curioasa sa vad ce alegeri face:)
- Alex - pt. ca imi este cititor fidel si vreau sa vad si asa ceva la el pe blog...
- Raluci - ca sa vad ce impletituri va face de data asta;;)

p.s. Leapsha asta poate fi preluata de aici de absolut orice doritor. Va rog, va rog sa va serviti, nu va sfiiti, chiar va rog!!!

Ce urme ai lasat cand ai trecut prin mine...

Am inceput sa-mi doresc lucruri noi
Cum ar fi sa ma pot arcui dupa forma ta fara sa ma doara.

Am ramas cu visele tale in minte si le-am ascultat
Pana cand au devenit si ale mele.

Am invatat sa gasesc perfectiunea in alb sau negru
Chiar daca griurile sunt cele care ma ajuta sa merg mai departe.

Am inteles ca "pentru totdeauna" este o utopie perversa
Si ca pierd farmecul clipelor de acum de fiecare data cand ma gandesc la cele viitoare.

Am invatat ca tot sensul unei vieti poate fi gasit intr-o singura noapte
Si ca tot ce ai acum poti pierde definitiv in clipa urmatoare.

Am iubit culorile universului tau de indata ce le-am zarit
Chiar daca acum le vad doar de la distanta si nu le mai pot atinge.

Am invatat ca nu trebuie sa te atasezi nici de oameni, nici de lucruri
Pentru ca se pierd sau se uzeaza la fel de usor.

Stiu acum ca ceea ce te las sa rupi din mine se va reface in timp
Dar acel timp acordat vindecarii e timp pierdut din viata mea

Si sper sa nu-mi mai doresc niciodata sa privesc in ochii o salbaticiune
Nici sa-i arat luminile orasului de la inaltimea ferestrei mele.

Ai lasat urme de Converse, amprente de degete aspre si muscaturi acide
Ai sfasiat dantele si ai zdrobit intreaga fiinta de sub ele

Apoi ai deschis larg fereasta, ca sa poata fi luata de vant
Si sa poti ramane din nou singur in patul ravasit.

Acum ti se pare ca imi auzi vocea cand intra vantul pe fereastra
Si imi simti parfumul dupa fiecare ploaie de vara.

Ar trebui sa-mi fie mai usor, stiind ca tie iti este greu
Dar, dintr-un motiv prea abstract pentru intelegerea mea,
Gustul amintirii imi este mai drag decat cel al razbunarii.

"Smooth Criminal", tu ce amintiri pastrezi din tot ce-a fost?
Cine iti mai ghideaza pasii rataciti in intuneric?
Cine iti mai incalzeste sufletul, acum ca mi-ai inghetat sangele
Inainte de a ajunge la inima? Pulsezi in gol, ca si mine?

Am trait fericirea de a stii ca ai nevoie de mine
Poate n-o sa mai simt asta, dar amintirea imi e de ajuns.

p.s. Orice asemanare cu persoane sau intamplari adevarate este pur intamplatoare.

Albastru de Balasa, cu intarziere...

In ziua in care a murit Sabin Balasa, cei de la Antena 2 au redifuzat o emisiune in care fusese invitat la o discutie cu o tipa al carei nume nu il retin, dar careia i-am apreciat usurinta cu care aborda orice subiect.
L-a intrebat daca regreta ca nu si-a gasit marea iubire pana la aceasta varsta. El a recunoscut ca este unul dintre marile sale regrete.
De amintit faptul ca pictorul Sabin Balasa a fost casatorit de 5 ori.

De cand ma stiu, am vrut sa cred ca fiecare isi gaseste undeva, chiar daca pentru foarte putin timp, acea jumatate. Poate pentru ca primele mele lecturi au fost povestile, asa cum mi se pare normal sa fie pentru orice copil.
A nu avea parte de asta (de jumatatea care sa te completeze perfect) mi se parea un fel de blestem, de pedeapsa, de urmare fireasca a faptului ca nu ai meritat o asemenea sansa. De fapt, si acum vad situatia tot cam asa. Numai ca... Ma gandeam si la faptul ca lui Sabin Balasa i s-a dat altceva in schimb. Talentul. Prea mult, poate, ca sa i se mai dea si o iubire profunda si durabila, care sa-i aduca exaltarea necesara unei vieti de om. Sau, poate, pentru el, completarea spirituala a avut loc prin alta prezenta de sex feminin: arta, mai exact pictura (si uneori si sora ei, sculptura).

Asta daca nu cumva a intalnit marea iubire in viata, dar nu a stiut sa o vada, sau a lasat-o sa treaca pe langa el, sau nu a recunoscut-o drept mare iubire pentru ca nu a fost ceva de durata, sau... Am auzit ca se poate intampla si asa ceva. "E posibil sa-ti ratezi soarta, s-o lasi sa treaca pe langa tine, daca nu esti atent", imi spunea un batran pescar pe care l-am cunoscut mai demult, un om simplu, dar care gasise multe raspunsuri si retete care ii aduceau fericirea.

Poate i s-a dat genialitatea artistica si i s-a luat dreptul la iubirea omeneasca, poate a fost pedepsit pentru cine stie ce greseli (mandria?), poate n-a stiut sa vada ce a avut, pentru ca gandurile lui era ratacite in adancul si in acelasi timp inaltul albastru...

Imi amintesc si un interviu mai vechi, tot cu Sabin Balasa, in care vorbea despre pasiunea pentru albastru, culoarea care te calmeaza si te energizeaza in acelasi timp, si dispretul pentru galbenul acela urat, tare, culoarea bolii. Mai exact, vorbea despre cum a fost nevoit sa renunte la un atelier unde ii facea mare placere sa lucreze, pentru ca lumina era excelenta in acea incapere, atunci cand "vecinii de langa casa" au ales sa zugraveasca un perete pe care el il vedea pe fereastra intr-un galben foarte urat. Nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc ca nu ar fi apreciat defel moda acestei veri, in care toate don'soarele o sa poarte galbenul acela tare si oribil. Poate chiar i-ar fi facut rau.

Regret ca nu a avut parte de batai ale inimii in numele iubirii, chiar daca asta ar fi fost pretul pe care a trebuit sa-l plateasca pentru darul inspiratiei de a crea albastrul profund de Balasa. Sper ca acolo unde e acum ii surade alaturi o blonda Hildegard, daca e posibil.

Is she/he the one?!?!?

M-a cautat astazi un tip... cu care nu mai vorbisem de mult timp. Nici nu mai stiu de cand. Il evitam cat puteam de des, pentru ca stiam ca... mi-am dat seama ca incepuse sa simta pentru mine niste chestii. Nepermise, din punctul meu de vedere.

Cand ne-am cunoscut, eu eram foarte indragostita de un altul. "Prince Charming", asa l-a numit el cand i-am povestit. Cred ca de fapt tipul asta, sa-i spunem X-ulescu, s-a indragostit de mine pentru felul in care vorbeam despre cel pe care il iubeam - atunci. Iubea ideea de iubire, ideea de a fi si el iubit astfel intr-o zi. Mi se confesa, imi spunea cat isi doreste sa intalneasca intr-o zi o fata care sa-l iubeasca, sa o simta a lui, sa aiba incredere in ea si altele asemenea. Cred ca e vina mea ca i-am bagat si lui in cap ideea de "soul_mate", in care eu chiar credeam atunci din tot sufletul.

Anyway, cand mi-am dat seama ca incepe sa ma placa (ma tot lua cu "nu mai exista fete ca tine", "tu mereu esti buna si meru ma ajuti si stii ce sa spui", "daca nu erai tu nu stiu ce ma faceam", "ce minunat e sa ai pe cineva asa ca tine alaturi"), a devenit deodata foarte agasant.

I-am spus ca daca mai simt cea mai mica intentie de a se da la mine sau a-mi face declaratii, nu mai vorbesc cu el niciodata, ca nu se mai poate asa. Ca n-o sa fie niciodata nimic intre noi si ca trebuie sa-si gaseasca si el pe cineva al lui. A promis ca o sa se abtina. Si totusi...

Cand intram pe messenger si ma vedea online, ma lua direct cu "Ce mai faci? Mi-a fost dor de tine..." iar mie imi venea sa-l strang de gat. M-am pus pe invisible. Si-a bagat program sa ma poata vedea si imi scria "I can see you"... Imi trimtea mesaje siropoase cum ca el tine la mine si ii pare rau daca m-a suparat, ca nu asta a fost intentia lui. Imi prezenta tot felul de prieteni de-ai lui, care imi spuneau ca "X... vb. foarte frumos despre tine".

Stiu ca suna groaznic ce spun, dar avea un stil deosebit de iritant. Avea tot timpul nevoie de gesturi de afectiune si toate mesajele lui contineau chestii gen "tu tii la mine? stii ca esti cel mai bun prieten pe care il am si as face absolut orice pentru tine? iti doresc tot binele din lumea si Dumnezeu sa te aiba in paza lui!", spuse la cinci minute. Stiu ca eu par zgripturoaica aici si ca alte fete ar da orice pt un iubaretz din asta dar, jur, ma calca pe nervi cu atata grija si afectiune fortata. Daca l-as fi iubit, poate, as fi vazut altfel situatia, dar... nu-i puteam oferi mai mult decat ceea ce le ofer tuturor. Imi era clar asta.

Nu-l mai suportam. Nu este din Romania, si ma pomeneam ca ma suna de acolo de unde e el, suparat ca nu dau nici un semn de viata. Ca de ce numai el trebuie sa sune. Ca sunt cea mai buna prietena a lui si le-a povestit tuturor despre mine, iar acum nu intelege ce se intampla. Ca ma vrea inapoi.



Si atunci i-am spus ca ma marit. Ca fac pregatiri de nunta si nu am timp. Ca tocmai pregateam marturii din ciocolata alba si neagra, in forma de foi de papirus purtate de ingerasi, pe care am gravat o urare de bun-venit invitatilor. Mi-a spus ca i se pare minunata ideea si ca numai eu puteam sa ma gandesc la asa ceva. Ca si-ar fi dorit sa aiba si el pe cineva asa. Din nou. Dar macar stia acum sigur ca sunt a altcuiva.

I-am dat si o data a nuntii, la care, sincer, ma gandisem serios, imi placea la nebunie cum suna. 07.07.2007.:) Nu ca suna bine?!:)Imi plac cifrele impare.:)

Pe masura ce data se apropia, ma intreba cum merg pregatirile. Pana la urma i-am spus ca nu era adevarat. A inteles. Am vorbit insa din ce in ce mai rar. Aveam mult de lucru si fie a inteles, fie a renuntat. Imi mai scria din cand in cand. Eram nesimtita si nu-l bagam in seama. Speram ca o sa-i treaca pana la urma si stiam ca i-ar fi mai usor dak nu vorbesc deloc cu el.

A trecut mult timp de cand n-am mai vorbit. Astzi insa m-a cautat. Mi-a spus ca a cunsocut o fata care e exact ca mine. Ca el crede sincer ca o iubeste si e singura pe care o vede mama copiilor sai. Voia sa stie cum poate fi sigur daca "she's the one"! Vorba cantecului.:) Un cantec pe care mi l-a trimis un prieten acum mult timp, in cu totul alte circumstante, si pe care l-am reauzit de curand intr-un magazin.



Anyway, voiam sa-i spun ca nu exista reguli. Exista coincidente, dar nu reguli.

- "Numai timpul poate spune daca o sa fiti impreuna mereu sau doar pentru o vreme. Nu poti mai bine sa te bucuri de ce ai acum? Vezi mai tarziu daca treceti proba timpului!"

- "Pai suntem impreuna de un an! Deci, asta inseamna ca ea e aleasa, nu? N-am rezistat cu nimeni atat de mult!"

- "Rememeber Prince Charming? Au trecut mai mult de patru ani de cand... Si acum nici macar nu-l urasc. Nu mai simt nimic. Mi-e absolut indiferent!"

La care el a inceput efectiv sa planga.

- "Nu se poate asa ceva! Tu m-ai invatat sa cred in asta, de cand te stiu pe tine imi doresc si eu pe cineva sa ma iubeasca asa si acum tu imi spui ca nu exista?!!"

Mi-a parut rau. Ma simteam prost. I-am spus ca ce mi s-a intamplat mie nu are nici o legatura cu el sau cu altcineva. Ca eu inca mai cred ca exista "the one" (aici cred ca am cam mintit...), doar ca n-a fost de data asta, si ca nu poti judeca dupa absolut nimic daca ai nimerit bine sau mai ai de asteptat. Ca timpul o sa spuna daca ea e cea potrivita si ca ar trebui sa se bucure de ce simte acum, indiferent de ce-o sa se intample mai tarziu. Si ce credeti ca a inteles el din toate astea???

-"Deci acum esti singura, nu mai ai pe nimeni, nu? Nu te mai mariti, nu-l mai iubesti, acum nu mai exista Charming! Hmmm... Exact asa o fata ca tine mi-ar trebui si mie!"...

WTF!