Crazy little stupid things we made... for love?

Ohooo... am facut multe tampenii la capitolul asta. Nu cred ca exista persoana care sa nu aiba asa ceva pe lista.
Prima chestie care imi vine in mine? Parfumul, desigur. I-am cumparat tatalui meu parfumul pe care stiam ca il foloseste el, ca sa simt parfumul lui prin casa. Cand mi se facea dor, imi bagam nasul in flacon sau pulverizam putin.:)

Apoi, biletele la teatru. Stiam ca o sa fie acolo, asa ca am luat bilete la aceeasi piesa de teatru. Stiam si ca are invitatii, deci va sta in sectorul A (cu presa si sponsorii:D), (imi amintesc ca prima data cand am fost la o prezentare de moda la National si am rugat plasatoarea sa ma ghideze spre loc, mi-a spus asta: "sectorul A, cu presa si sponsorii"). Asta inseamna ca am luat biletele cu locuri la balcon, de unde stiam ca am priveliste la sectorul respectiv. La plecare am trecut pe langa el si habar n-a avut. Am auzit aproape tot ce a vorbit cu prietenul cu care venise. Trebuia sa ma fac detectiv.:)

O prietena mi-a povestit cum se deghiza ca sa mearga sa-l viziteze, pentru ca trecea pe langa serviciul mamei ei ca sa ajunga la el, si nu voia ca aceasta sa o vada. Asa ca proceda ca divele de pe vremuri, isi punea palarie sau batic, ochelari mari de soare, tot tacamul.:)

Plecarile in alt oras, pe nepusa masa, nu mi se mai par neaparat crazy, pentru ca am auzit vorbindu-se atat de des despre asa ceva, incat deja imi par banale. Sau aproape firesti.

O alta faza ciudata si nebuneasca am trait acum multi ani, ajungand intamplator acasa la un tip de care imi placea, impreuna cu un grup de prieteni. Era acasa si tatal lui, pe care-l cunosteam, si o doamna relativ in varsta, care am banuit ca e mama lui, pentru ca taica'su ii daduse o pereche de pantaloni sa-i calce. Nici acum nu stiu daca doamna respectiva era de fapt menajera sau o matusa sau ceva de genul asta.
Important este ca a aparut in peisaj si o tipa destul de draguta, bruneta, cu pantaloni trei sferturi, camasa alba, machiata finut. Am banuit imediat ca l-am prins in flagrant si ca tipa aia era vreo iubita de-a lui, asa ca am fost destul de acida cu ea pe toata durata vizitei. Involuntar. Adica, nu m-am purtat necuviincios, nici n-am jignit-o, nu sunt prost crescuta, dar nici n-am fost sociabila cum as fi fost in mod normal, ba chiar destul de rece. Dupa vreo doua ore mi-am dat seama ca era mama lui, dupa ce am vazut niste poze de familie. Femeia insa chiar nu arata a mama de trei copii mari, dintre care doi casatoriti. Si mai era si bunica. Arata excelent, daca eu chiar eram convinsa ca era iubita lui. Si ea saraca imi spunea ca ma mai asteapta neaparat pe la ei si incerca sa fie amabila. Eh...
Asta e deja la nivel de gafa, nu nebunie...

Ok, recunosc, tot nebunie cred ca se numeste si faptul ca i-am gasit parola de e-mail unui ex. Am ghicit-o, nu am folosit programe de cautare sau spart adrese, asa ca nu ma simt vinovata deloc. Ce sunt eu de vina ca a pus parola usoara? Era numele cainelui, btw.:) Bine, n-avea asa chestii incriminatorii, dar eram curioasa. Sunt sigura ca nici el n-ar fi avut vreo remuscare daca imi citea mie mailurile, asa ca nu ma simt nici eu vinovata. In mod normal as gasi gestul de o nesimtire rara. Intre acel el si mine insa era ok. I-am si spus sa-si caute parola mai sigura, ca o nimereste oricine. Si acum suntem prieteni foarte buni.:)

Hmmm... E tarziu, nu-mi mai vin in minte prea multe acum. Nu de-ale mele, in orice caz.:D
Dar sunt convinsa ca si tu, cel care imi citesti acum blogul, oricine ai fi tu, ai la activ vreun gest nebunesc facut... pentru cineva special atunci. Ma insel?:)