Dolce Vita

duminică, 10 februarie 2008

Intoarce-te. Ramai. Pleaca. Esti al meu si al tuturor!



Poti sa te imprietenesti cu timpul. Il poti determina sa ti se supuna uneori. Te poti folosi de el in favoarea ta. Poti invata ca fuge ca nebunul cand ai nevoie sa stea si pare ca nu se mai urneste cand ai nevoie sa treaca. Nu poti sa-l opresti, pentru ca nu e un ceas pe care il spargi sau caruia ii scoti bateriile. Dar poti sa profiti de acele momente in care pare ca sta pe loc. Asta se intampla atunci cand esti fericit(a) si vrei sa opresti clipa, ca Faust. Fericirea insa nu sta pe loc si atunci cand ea te paraseste, observi ca timpul porneste din nou.

Dar de ce sa vrei sa-l opresti? Bucura-te de prietenia lui, nu-l opri. Daca ai cunoaste un mare artist, l-ai tine inchis sa creeze numai pentru tine? Eu l-as lasa liber si l-as arata lumii intregi. M-as imprieteni cu omul din el, dar nu l-as tine captiv nici daca mi-ar cere asta, nici daca as stii ca are nevoie de siguranta captivitatii. Lumea nu evolueaza fara maretia artei. Nimic nu evolueaza daca timpul sta pe loc. E necesar sa treaca, pentru a vindeca rani, pentru a maturiza mintile, pentru a aduce cunoastere, pentru ca toate lucrurile sa-si urmeze cursul lor firesc.
Timpul e un artist iar spatiul si oamenii sunt panze, note muzicale, manuscrise, forme abstracte sau reflexii elaborate ale realitatii... Cum sa incerci sa-l stapanesti? Ce minte bolnava si egoista ar dori asta?
Nu mi-as dori sa il opresc. Se intampla sa-mi doresc sa-l intorc, de dor, dar pentru asta exista amintirile. Mi-as dori sa pot calatori cu el uneori. Sa ma invete sa am rabdare sau sa ma grabesc cu aceeasi nepasare aparenta.

Sunt doar o forma pe care o intalneste in cale si pe care o poate transforma dupa plac. Si totusi tind sa cred ca uneori nu-si gandeste creatia. O lasa sa curga, dupa primele impulsuri. Reface apoi totul din mers, masoara, admira, studiaza, plasmuieste si isi lasa amprenta sub forma de patina in loc de semnatura. Autograful timpului e peste tot. Nu lasa nimic neatins. Infiereaza fiecare celula si ii soarbe nucleul daca nu vrea sa i se supuna. Pentru ca toti artistii sunt nebuni si dictatori, dar opera merita orice sacrificiu.

3 comentarii:

Raluca spunea...

timpul e o provocare. spunem mereu " nu am timp sa fac aia", "timpul nu imi permite sa realizez mai multe"....nu e vina lui, ci a noastra. el isi face datoria, iar noi trebuie sa tinem pasul cu el...sau macar sa incercam.

Ana St. spunea...

iata si o perspectiva pozitiva asupra timpului spre deosebire de altii :-"...dap ai avut dreptate,trebuie sa te bucuri de momentele din viata pe care ti le daruieste timpul pt ca pana la urma pe astea le vezi,le simti si le auzi :D

Alex spunea...

stii, ca sa fii fericta, sa zambesti si sa spui "iubesc", nu ai nevoie de tot timpul, ci doar de o secunda... daca invatam sa oprim din timp macar o secunda, atunci cred ca mai e o sansa sa ni-l facem prietenul nostru... si el se va opri pentru noi si va stii sa ne transforme mereu in opere de arta :)
Buna dimineata !