Ok, ok, recunosc. N-am nici un chef de scris. Dar astazi este o zi speciala. Se intampla o data la patru ani sa apara in calendar data de 29 februarie.:D A intervenit tentatia (superficiala) de a avea in blog un post datat cu aceste cifre rarissime:29.02... Sunt nascuta pe 29 (aprilie), asa ca este una dintre cifrele mele preferate (alaturi de 7, 9 si 23), chiar daca nu s-au intamplat numai evenimente fericite la acea data.
N-am inceput anul cu dreptul. Am pierdut un prieten drag chiar din primele zile. Acum suntem in ultima zi a lunii februarie si, la fix doua luni de la inceperea anului, n-am implinit nici una dintre rezolutiile pe care mintea mea le plasmuise anul trecut si le dedicase acestei perioade. S-au intamplat insa altele, poate mai importante decat cele pe care mi le dorisem eu!;)
Cum spuneam, am pierdut un prieten drag. Am o tendinta autodistructiva atunci cand mi se intampla astfel de finaluri nedorite. Indiferent daca era vorba de o poveste de iubire, de un stil de viata sau, cum era in acest caz, o prietenie pe care o consideram deosebita, pentru ca aveam multa incredere in persoana respectiva. Cand au loc astfel de finaluri, mai ales inexplicabile la momentul respectiv, am tendinta de a da toata vina pe mine. De a ma simti inutila. Imi vad toate defectele sau imi inventez unele noi si le dau proportii gigantice. Ma vad undeva foarte jos si port povara sentimentului ca am gresit, ca n-am fost in stare, ca n-am meritat... sau altele asemenea. Nu doresc nimanui sa treaca prin asa ceva. Stiu ca este o abordare gresita, dar nu ma pot abtine.
Sunt o persoana (extra)sociabila, imi spun asta toti cei care ma cunosc, dar nu am incredere in oricine. Se intampla rar sa intalnesc persoane care sa simt eu ca merita. Persoane care imi sunt alaturi pentru ca asa simt, nu din vreo obligatie impusa sau autoimpusa. Pentru ca asa e firesc. Sa reactionezi dupa cum simti.
Si totusi, mai gresesc si eu, sunt om... Nu e vorba ca am asteptari... tocmai, ca nu am, pentru ca mi se pare totul firesc: increderea, respectul, sentimentul ca te poti baza pe o astfel de persoana. Asa ca mi-e foarte greu sa inteleg si sa accept finalurile unor astfel de relatii. Inteleg falsele iubiri, care se termina pentru ca nu au fost reale, nu au gasit raspuns in celalalt, nu au fost abordate sincer, au fost risipite de emotii - sau din diverse alte motive. Dar prieteniile care mor, respectul care dispare din senin, jignirile care apar din neintelegeri si probleme (sau lipsa) de comunicare, mi se par atat de dureros inutile si atat de dificil de inteles, incat... nici nu stiu de ce mai incerc.:)
Ei bine, acea perioada de autoflagelare a trecut! Au intrat alte persoane in viata mea care m-au vazut asa cum sunt si care mi-au redat speranta si respectul de sine. Oricat de constienta de mine ma credeam, observ ca toate frustrarile ies la suprafata cand primesc lovituri de teatru. Dar renasc din cenusa si sunt din nou eu atunci cand vad oameni care continua sa lupte desi razboiul lor e mult mai dificil, cand intalnesc oameni care sunt in fata unor obstacole, ale unor pierderi sau ale unor intamplari dificile si stiu, stiu sigur ca pot sa le fiu alaturi si sa ii ajut. O astfel de persoana a intrat din nou in viata mea si a reusit sa vada dincolo de duritatea aparenta. A avut nevoie de ajutor si am fost acolo. Asa ca stiu sigur ca exist cu un scop bine definit, indiferent de cate dezamagiri vor mai aparea in cale. O sa fiu poate mai sceptica in alegeri, mai puternica sper eu in fata urmatoarelor finaluri, care stiu ca sunt inevitabile intr-o viata de om, dar o sa fac tot posibilul sa n-am motive sa ma simt vinovata. Imi asum alegerile.
La final de februarie, ma pregatesc cu sufletul plin de zambete anticipate pentru inceputul primaverii!
Love you all! Beep me if you need me.;)
Si acum, doua melodii super energizante, pe care le adooor si le dedic tuturor: Irene Cara - Fame / Flashdance
11 comentarii:
dUamne ajuta!
Cine ti-e prieten, prieten ramane orice s-ar intampla. Bine, mai sunt totusi niste limite (nu poti sa te culci cu barbatu prietenei tale si sa fie totul ok :))). Oricum, ideea era ca prietenul la nevoie se cunoaste, iar daca el/ea a ajuns la injurii sau alte chestii de genu asta, e clar k era doar ceva de suprafata, nu prietenie adevarata.
Daca stai si te gandesti mai bine vei vedea k ai prieteni care au ramas langa tine dupa mult timp si dupa multe probleme care, probabil, au existat.
pup >:D<
azi fac ai mei.. 32 de ani de casnicie :)) deci e o zi speciala :D
@amdraci: Stii cum se vede scris "Doamne ajuta!" langa nickul tau? Oricum, ai zis bine, sa speram ca ne ajuta.:)
@marius: Nu s-a ajuns la injurii, s-a ajuns la indiferenta, mi se pare mult mai grav. Mai ales ca motivele sunt absolut incerte. A inteles gresit o chestie si a interpretat intreaga situatie intr-un mod care i s-a parut, probabil, convenabil. Oricum nu mai conteaza acum, mi-e clar ce parere avea despre mine si ce prieten imi era daca a preferat sa puna punct pornind de la o aberatie. Deh, orgoliu.:) Nu vreau sa intru in detalii.
Mercik pentru comentarii.:) And 10x 'cause u care.
@nikosita: La multi ani Niko, sa-ti traiasca si sa fie mereu fericiti impreuna! Intr-adevar, e o zi speciala.;) Enjoy it!
probabil ca de acum sa iti fie mai bine... adik dupa vreme si vremuri furtunoase, trebuie sa iasa si soarele... ai grija de tine oricum si o primavara frumoasa sa ai !
Multumesc, Alex. La fel si tie iti doresc, sa ai o primavara cu aroma de fericire si sa-ti creasca aripi pentru suflet. Kiss-kiss!
Beep, beep! :D E normala starea asta atunci cand pierzi un prieten (indiferent cum si de ce)pentru ca ei sunt cei in care avem incredere... Practic pierzi acea bucatica de incredere in el si in tine... Dar: mai sunt ceilalti prieteni, mai sunt alti oameni care-ti pot fi alaturi, mai suntem noi :D, nu?
Bucura-te de primavara si ia-ti martisorul binemeritat!
Iar noi toti meritam un zambet maaaareeee din partea ta!
@Marcel: Multumesc mult, Marcel! Uite aici un zambet mare: :););;):D (cu freamatul de gene de rigoare):P!
Cat despre "Beep, beep!": Hey! I'm Annie. Is there ANNIEthing I can do for you?;)
bene ca s-a terminat totul cu bine si ca esti fericita ca pana la urma asta e cel mai important lucru,sa fi fericit in pielea ta si multumit de ceea ce ai :D
@Anna_PocketGirl: Yeah, well... Stii cum e? Oricat de bine s-ar vindeca rana, o cicatrice tot ramane acolo, sa-ti aminteasca. Mi-am impus eu sa trec peste, deoarece stiu ca trebuie sa merg mai departe. Nu-mi permit sa raman blocata aici, pentru ca am o singura viata (aren't we all?:P)si mai sunt atatea altele de facut, de cunoscut, de experimentat... Viata merge inainte, n-am de gand sa raman in urma. Tin si eu pasul. Am ratat candva o primavara pentru ca un oarecare el ma dezamagise. Nu mai fac aceeasi greseala.:)(Ok, nu era un oarecare, era important atunci, acum e vorba de cu totul altceva:D)
Doar ca o sa fiu mai sceptica. Si o sa-mi ascult mai des instinctul. In cazul de fata, am banuit adesea ca se va ajunge la asa ceva, vazand cum se poarta cu altii... Nu stiu de ce am ignorat asta, ma gandeam ca e valabil pentru ceilalti, nu pentru persoane in care chiar ai incredere.
Experienta asta nu s-a terminat cu bine, dar o sa derulez filmul mai departe si o sa recuperez din mers. My life, my spring, my dreams, my character... N-o sa ma schimb si n-o sa renunt la ceea ce sunt pentru ca cineva si-a batut joc de increderea mea. Da, stiu, sunt beata, am baut prea mult optimism... desi uneori totul pare atat de nesigur incat simt ca de fapt l-am tras pe nas!Optimismul.:)
Nu-mi permit sa cedez. Trebuie sa fiu la fel, tare pentru cei care au nevoie de mine. Nu e treaba nimanui sa stie ce probleme am inside. Doar ca aici le mai vars, profit de faptul ca nu ma cunoaste nimeni.:)
AI perfecta dreptate legat de genii. Ce ma deranjeaza este tocmai atitudinea societatii fata de ei. Stii, era o vorba la un moment dat: "ei rad de tine ca esti altfel, tu razi de ei ca sunt la fel". Mi se pare ca descrie foarte bine ignoranta maselor, in comparatie cu setea geniului de cunoastere.
Trimiteți un comentariu