Dolce Vita

vineri, 7 decembrie 2007

Masochista in oglinda...


Am vrut sa scriu asta alaltaieri, cand s-a intamplat... Am gasit insa ragaz acum.
Sunt (ne?)fericita posesoare a sapte gauri... in urechi. Cinci in cea stanga, doua in cea dreapta. Sau, mai bine spus, eram.
De regula port o singura pereche de cercei, ca o domnisoara respectabila. Se intampla ca acestia sa poarte un mesaj despre posesoare, gen perechea de smiley face-uri de argint (la care desigur am si medalion in set), care ma definesc: messenger addicted! Dar, daca ma intrebi, n-o sa recunosc nimic, ii am doar pentru a-i purta cand ma simt SmileyFunnyAnnie.
Apoi, perechile cu onix negru, care spun "Bad Girl", "Sad Girl", "High School Gothic Morbid Reminiscent Girl"...
Turcoaz port numai vara. La fel si sideful colorat vesel. Apoi, in functie de haine si starea de spirit a zilei, port bijuterii cu aquamarin, amethist, sidef alb... inca nu am gsit unele care sa-mi placa intr-adevar cu chihlimbar, citrin sau opal.
Iar la cele fara pietre, aleg instinctiv forme serpuite sau patratoase. Nu-mi plac inimioarele (prea siropoase) si incerc sa evit florile... dar uneori ma aleg ele pe mine!:)
Cand am accese de rebeliune, port in urechea stanga trei cercei. Am insa nevoie de toate cinci gaurile, pentru ca nu ii asez mereu in aceeasi forma. Pentru ca nu am mereu astfel de accese, gaurile trebuie de fiecare data fortate. De specificat faptul ca sunt foarte sensibila la durere. Si dependenta de medicamente. Orice, dar sa nu doara.
Ei, si alaltaieri imi vine asa un chef sa port inca o pereche de cercei. Ii gasisem de curand. Finuti, micuti, facuti parca sa para rasariti acolo, pe lobul urechiei, ca o metalizare fireasca a trupului.
Primul intra cu usurinta. Normal, gaura era obisnuita si nu intampina nici un fel de rezistenta. Pentru al doilea, stiu lectia: trebuie masata zona usor, pana se incalzeste, de-abia apoi incerc sa-l introduc. Stiu bine ca o sa intre, pana aproape la jumatate, iar apoi se blocheaza brusc. Nu e prima data cand o fac.
Asa ca il scot, imi umezesc degetele, masez putin si incerc din nou. Regula e simpla: cand simti ca te doare, strangi din dinti si impingi si mai tare, pana intra de tot. Asa ca, atunci cand simt durerea, stiu ca asa trebuie sa fie si, desi aproape imi dau lacrimile, asa sensibila la durere cum sunt, pe asta o indur: sufera baba la "frumusete". Sunt constienta ca imi tin respiratia. Ah... Aaaa!!! Fuck! Gata. A intrat. Am simtit cum a iesit pe partea cealalta. Doare ca naiba, dar ma privesc satisfacuta in oglinda, gata sa-l insurubez. Stupoare!!! N-am nimerit bine! Gaura era ma jos, mi-am facut eu alta cu cercelul. De aia durea in halul ala! Si nu mi-e de nici un folos, e o gaura inutila, pentru ca nu se alinieaza cu celalte, nu o pot folosi nici ca sa asez trei cercei in linie, nici in triunghi. Forme neregulate nu port.
Deh, prostia se plateste! Si nu stiu de ce, din oglinda, ma priveste surazand Marchizul de Sade si imi face semn sa tac. Shhhh...

Un comentariu:

Raluca spunea...

si eu am inca doua gauri in care isi fac veacul doi cercelusi de aur cu pietricele micute.iar gaurile au la randul lor o poveste.cerceii i-am primit de la bunica si pentru mine sunt ca niste tatuaje, nu ii dau jos niciodata si adesea si uit de existenta lor. f tare colectia de cercelusi. si eu mi-am luat aseara unii mici, negri cu surub cu moaca lui mickey mouse pe ei si imi plac tare mult. sunt cam singurii de genul asta pe care ii am pentru ca de ceva timp ( din cauza cercelusilor de care vorbeam mai sus) port aur...