Dolce Vita

miercuri, 29 iulie 2009

29 iulie...

Parintii mei ar fi implinit 29 de ani de la casatorie astazi, daca numaratoarea nu s-ar fi oprit la 20 de ani... Mi-e dor de o plimbare in cimitir. Plimbare, nu 5 minute in vizita, nici inmormantare. Plimbare. Si conversatie. Eu cu mine si cu el. Si flori de sezon.

Scriu rar, sunt arestata la munca... ma gandesc serios la evadare sau la o revolta-reforma. Nici nu am multe de spus. Sau am prea multe ca sa le gasesc ordinea. N-am cuvinte. N-am inspiratie. N-am timp. Am inca planuri, scenarii, vise, idei... cred. Dar sunt inchise pe undeva, intr-o cutie metalica. Sigur intr-o cutie metalica, nu intr-un sertar, nu ma simt dallissima.

Traiesc senzatii diverse si ciudate. Mi-e dor de el din nou. De senzatia de atunci, cand adormeam visand ca ma tine de mana. Stii cum miroase pielea lui? Magnific. Indestrictibil. A Cola, caramele, portocale, iarba uscata si iarba proaspata, zapada, mar verde si metal. Si a zahar brun. Si a fructe de padure. A mure si zmeura, nu afine si nu fragi. Mi-e dor de vocea lui. Si de senzatia ca nu ma minte. Si de jocurile lui. De tot... aproape de tot. Da, stiu ca o sa treaca... si apoi o sa revina. Vreau sa nu uit niciodata cum ii miroase pielea si parul si senzatia ca am pielea mai catifelata dupa ce m-a atins. Vreau sa ma vrea mereu ca atunci. Vreau sa adormim "under the fullmoonlight" after...

Mi-e drag de mor sa vad bolul transparent pe care il folosesc pe post de fructiera cand e plin cu fructe ce ar fi putut fi culese de mine din livada. Acum e plin cu mere acrisoare. Au si frunze. Zilele trecute am avut caise in forma de inimioare. Ciudate. Nu stiu cum am dat de ele in piata. Oricum, tot romanesti, tot de sezon.

A, si am descoperit ca ma calmez cand vad cum respira un animal care doarme. Ma uit la burtica lui sa vad cum se misca... Nu conteaza daca e un caine din parc sau pisica mea... Pur si simplu imi da o stare de liniste.

Si am mai descoperit ca nepasarea e mai rea decat rautatea insasi. Nu vreau sa ii fac rau persoanei pe care o urasc, dar nici nu mi-ar pasa daca ar muri. Mi-ar parea rau doar ca n-a trait, cum mi-ar parea rau pentru oricine. Sunt absolut insensibila. M-am robotizat. Daca gaseste cineva o lupa speciala sau daca mi s-ar facea o autopsie, nu m-ar mira sa aflu ca in loc de vene si tendoane am fire, si in loc de organe am aparate ciudate, controlate de te miri ce telecomanda care nu e la mine si n-a fost niciodata. Hai ca stiu ce am de facut acum. Trebuie sa gasesc telecomanda care ma controleaza si sa aflu cum functioneaza. Si sa-i cumpar baterii.






p.s. Parcul Ion Voicu. Imi place la nebunie, dar cred ca, de cand l-am descoperit, adica acum... 4 sau 5 ani... si pana in ziua de astazi, am ajuns acolo de... cred ca de 3 ori. Niciodata iarna. Imi plac toate casele de langa el. Toate. Papa, nu te faci tu ambasador?;;)

marți, 12 mai 2009

inca o dilema... el sau ea?



sau...




ANNIEway... nu mai sunt sigura nici daca te-as astepta...

duminică, 10 mai 2009

La Bohème



In ultima vreme am tot ascultat Gigliola Cinquetti... poate si pentru ca circula la tv. reclama aceea la cafea ieftina cu spot publicitar bun si melodie rascolitoare (dio come ti amo, reclama la fosta elita)...



Vorbeam de curand cu un prieten despre muzica veche... french and italian. El prefera italiana. Eu nu pot sa aleg. Cantecul asta a fost cantat in ambele variante si imi plac amandoua. Ea imi aminteste de mama. Ar fi fost o italianca desavarsita. El imi aminteste de filmele pe care le vedeam in copilarie si de cum visam atunci. Cat timp imi amintesc inca, mai exista o sansa... Nu conteaza daca e o sansa infima si poate zbura la prima adiere de vant, ca puful de papadie. O s-o prind din zbor si o sa-mi pun o dorinta.

Ar trebui sa interzica cineva dorintele imposibile!


marți, 28 aprilie 2009

one more day... and I'll be 23 again!




May it be... always 23! Bello e Impossibile... The story of my life...

Ce-mi doresc? May it be he finds his way... May it be I can be his guiding light again... May it be bello e possibile... May it be... VESPA for TWO on the route 66 in the summer of 2009!




p.s. fotografia e facuta de Alexandru Matei si e furata de AICI! Sper sa nu se supere! 10x 23 times!

joi, 15 ianuarie 2009

Who and what am I waiting for?





In curand, pe 17 ianuarie, va fi Sfantul Anton, "patronul" indragostitilor. Cred ca, for the first time in my life, I am NOT in love. Asta inseamna ca am o stare f. ciudata. De cand ma stiu a existat o persoana anume care asupra careia sa-mi concentrez atentia, adica de care ma credeam indragostita, indiferent daca formam sau nu un cuplu. De regula imi doresc ceea ce nu pot avea sau ce stiu ca e foarte greu de obtinut, dar asta e alta poveste.:)

Ei, de ceva vreme, cateva luni asa... i'm out of love. Cativa posibili "what if", dar nimic intens, nimic concret, nici unul care sa ma faca sa zambesc cand ii aud vocea (sau ii citesc mesajul sau ii vad poza sau...)sau macar sa tremur si sa-mi musc buzele cand ma gandesc ce i-as face. Nimic. None.

Eu iubesc foarte intens, total, uit de mine si tot ce fac e pentru a face fericit "the object of my desire(s)". Iar acum... am cativa prieteni pe care ii pot ajuta sa se indrepte spre fericirea lor, dar asta nu-mi da mie satisfactii, nu asa cum imi da zambetul unui el pe care il cred (si la momentul respectiv il si simt) al meu.

Asta poate insemna fie ca a venit momentul sa ma concentrez mai mult asupra... mea, sa devin mai egoista si sa-mi vad de planurile care ma privesc in mod direct, fie ca... You better shape up, cause I need a man,and my heart is set on you!

Clar? Ca ma simt very strange and funny asa, emptyhearted! Ca si cum habar n-am incotro ma indrept si nici macar daca sunt eu (sau vreuna dintre cele care formeaza eu-l meu). Well, at least I got my ReD shoes on... sigur nu trec neobservata.

p.s. invita-ma intr-o calatorie cu trenul sau macar cu un calut de lemn cu saua verde...

sâmbătă, 13 decembrie 2008

Va vorbeam mai demult despre un tanar regizor foarte talentat, anume Alexandru Stanescu, al carui blog poate fi vizitat AICI - si promiteam sa revin cu informatii referitoare la 5W (Cand, Unde si Cum ii putem viziona filmele, Care dintre acestea vor fi vizionate si Cine... mai vine la eveniment.:D)

Prin urmare, VOILA!

luni, 1 decembrie 2008

Himere...




Nu reusesc sa-mi amintesc exact ce anume caut. Probabil ca pe mine, dar altfel, sau intr-un alt context, sau in alta parte. Daca nu stiu ce caut, cum sa fac primul pas spre regasire? Stiu sigur ca e ceva ce am mai avut... dar nu stiu daca in realitate sau doar intr-un vis ce parea real. Nu stiu in care dintre lumile mele imi este locul, dar stiu ca nu le mai vreau pe toate. E greu sa te regasesti cand in jurul tau e ceata si intrezaresti doar figuri neclare. Nu stiu de ce ma incapatanez sa nu arunc felinarul asta vechi si spart, a carui flacara de-abia mai palpaie. Nici macar nu-mi lumineaza calea, ci arunca umbre care deformeaza si mai mult realitatea... sau ceea ce pare a fi real in fata mea.

Nici nu am nevoie de lumina. Pot sa pasesc si in ceata, si in intuneric. Nu trebuie decat sa cred ca voi ajunge la destinatie, indiferent cat de departe ar fi... Mi-ar fi mult mai usor daca as stii ce anume caut. Simt ca ratacesc in povestea altcuiva.

Si totusi, totul pare atat de clar si de simplu cand ma tii de mana, desi nici tu nu stii incotro mergem! Cred ca a inceput sa-mi placa sa ne ratacim. Atat de mult, incat mi-e teama ca-mi va fi dor de acest sentiment de nesiguranta dupa ce voi ajunge la destinatie.

Sunt atat de multe intrebari... Oare sa caut un felinar nou sau sa-l repar pe cel vechi? Oare vreau sa vad ce ascunde ceata? Oare o sa-mi placa ce voi gasii la capatul drumului? Daca aleg o singura lume, fara ceata si himere, unde o sa ma mai ascund cand nu stiu ce vreau?

joi, 27 noiembrie 2008

marți, 11 noiembrie 2008

Francois Feldman - Les Valses De Vienne

Multumesc, Cos.




Les valses de Vienne
by François Feldman

Du pont des supplices
Tombent les actrices
Et dans leurs yeux chromés
Le destin s'est brouillé

Au café de Flore
La faune et la flore
On allume le monde
Dans une fumée blonde

{Refrain:}
Maintenant que deviennent
Que deviennent les valses de Vienne ?
Dis-moi qu'est-ce que t'as fait
Pendant ces années ?
Si les mots sont les mêmes
Dis-moi si tu m'aimes...
Maintenant que deviennent
Que deviennent les valses de Vienne ?
Et les volets qui grincent
D'un château de province ?
Aujourd'hui quand tu danses
Dis, à quoi tu penses ?

Dans la Rome antique
Errent les romantiques
Les amours infidèles
S'écrivent sur logiciels

Du fond de la nuit
Remontent l'ennui
Et nos chagrins de mômes
Dans les pages du Grand Meaulnes

{au Refrain



Versuri preluate de aici!

joi, 6 noiembrie 2008

Green Eyes...



Cand eram mica aveam foarte clar in minte imaginea viitorului meu sot (wannabe): inalt, brunet, cu parul usor ondulat (nu cret, dar nici drept si in nici un caz sa nu aiba tunsoare de fotbalist), cu o tinuta impecabila (lord like), neaparat cu gropita in barbie si... cu ochii verzi. Cam astea "stiam" eu ca sunt trasaturile pe care sa le caut la persoanele de gen masculin cu care intram in contact, in order to get in love with or at least check up if... could it be...:D

Oricum, aveam prejudecati legate de blonzi cu ochii albastri. Intre timp, am avut... certain feelings si pentru un blond cu ochii albastri, si pentru un saten cu ochii caprui, asa ca... ar fi trebuit sa renunt la ideea cu the prince charming with big green eyes, nu-i asa?

Ei bine, n-am renuntat. O sa renunt probabil intr-o zi (la idee doar)... Am invatat intre timp ca ideile frumoase din povesti cu jumatati perfecte, suflete pereche si "al meu" sunt prea siropoase si departe de adevar de cele mai multe ori, sau ascund reversul medaliei. Totusi, cand mai ascult melodii ca cea din acest post, imi reamintesc ce am de... asteptat, ca de cautat chiar nu caut.


Am postat prima poza pe care am gasit-o pe google si mi-a placut, fara prejudecati legate de babe singure si pisicile lor. Pe astea chiar nu le am. Pana una alta, majoritatea motanilor printre care ma invart au ochii caprui. Poate de asta astept sa intalnesc unul cu ochii verzi. Nu, nu se accepta lentile de contact.



Apuellos Ojos Verdas - Nat King Cole


p.s. se scrie "Aquellos ojos verdes"!

sâmbătă, 1 noiembrie 2008

miercuri, 22 octombrie 2008

O picatura de vacanta si pentru mine? Sau o stacana?


A trecut o luna de la ultimul post, asa ca... (se implinesc 5 ani si o luna, dar nu de asta scriu:P)...

Vreau o vacanta mica, asa, de cateva zile, in Sibiu sau in Brasov. Eu am iesit destul de rar din Bucuresti, dar m-as muta oricand intr-unul dintre orasele astea. Sau poate in Timisoara... Sau poate in Paris...
Problema mea cu vacantele sau cu vizitarea locurilor frumoase si speciale consta in... decat fara el, mai bine deloc. Gandire stupida de muiere cretina, stiu. Ei, sper sa-mi treaca. Pentru ca tare am pofta de o vacanta mica. Si de putin must. Bine, bine, nu putin. O stacana, sa-mi sting pofta pentru toti anii in care n-am mai gustat, pentru ca n-am ajuns toamna la tara.

marți, 23 septembrie 2008

Five years after... Libertango!



Am vrut sa am un post datat cu 23 septembrie pentru ca este o zi importanta pentru mine. Se implinesc 5 ani de cand l-am cunsocut pe... un el care mi-a ocupat multa vreme vreme gandurile si... ventriculul stang! Aveam 23 de ani. (U know, my perfect age, pe care o vreau back - again and again).

Am ales Libertango pentru ca nu stiu ce alta melodie si ce alte ritmuri s-ar potrivi mai bine. Am ales varianta de mai sus pentru ca mi-au placut mult imaginile.
Enjoy it 2!

joi, 11 septembrie 2008

I Need A Famous Blue Raincoat...



The Blue Raincoat... Am nevoie de ea, asa cum am nevoie sa inlocuiesc uneori umbrela transparenta cu una rosie. Am nevoie de ea, ca sa am senzatia ca exista o a doua piele intre mine si ploaie, daca aleg sa nu o las sa ma atinga prea adanc. Si totusi, port umbrela doar ca sa o legan pe degetul mic, atunci cand ma plimb in ploaie. Prefer sa simt stropii curgandu-mi pe fata, atarnandu-mi de gene, imbibandu-se in materialul rochiei care ajunge sa se lipeasca strans de mine...

Nu am nevoie de ea ca sa ma protejeze de ploaie, ci pentru a-mi da senzatia ca pot sa ma invalui intr-o pelerina de cer, sa inot printre furtunile de deasupra lumii.

sâmbătă, 2 august 2008

and bonus... I shell let you know why I'm doing it:

Esti ceea ce vrei sa fii si ai ceea ce stii sa obtii!





De fiecare data cand gresesti ma obligi sa reiau tactica de supunere!
Remember: U make me do it!
O sa incep sa cred ca iti place... Problema e ca nu-mi plac sclavii. Nu-mi mai folosesc la nimic atunci cand nu ma provoaca. Ar fi trebuit sa stii ca umilinta nu te duce pe culmi, sau, daca te ajuta sa ajungi cumva acolo sus, succesul capata un gust amar.
Be the prize, not the begger! Da, ai inteles bine. Trebuie sa fii cel ravnit, nu cel care cerseste!

marți, 29 iulie 2008

Get lost and enjoy it!



Tequila sau Vodka? Iarba sau Extasy? Alege clubul sau inchide-te in camera ta si danseaza pana nu te mai tin picioarele, pana cazi jos si ai impresia ca ploua din tavan. A, nu e tavan? Esti la dus? Cine te-a adus aici? Ce rece e apa! Esti ok, nu-ti face griji. Te-a ametit muzica. Muzica din capul tau. Ai dansat pe ritmurile muzicii din capul tau. E ok, poti sa adormi acum. Nu conteaza unde, afli maine cand te trezesti.

duminică, 20 iulie 2008

Broken dream...





"Strangea cu putere stalpul subtire al baldachinului, sculptat ca o coloana veche pe care se incolacea un sarpe, dar nu-si dadea seama daca acesta urca sau cobora. Sarpele... simbolul pacatului, parca ar fi existat acolo special ca sa insemneze locul in care s-a petrecut totul. N-o mai durea deloc iar el plecase demult, lasandu-o ravasita in pat, dar inca mai strangea stalpul, de parca ar fi fost legata de el, de parca ar fi incercat sa se asigure ca n-a visat, ca n-o s-o rupa nimeni din locul acela, ca daca nu iese din camera e in siguranta. Dar nu era in siguranta. Fereastra lasata deschisa, perdeaua alba valurita de vant, rochia de matase sfasiata, dantela rosie, gustul lui de vin care-i ramasese pe buzele muscate, mirosul de tutun care se amesteca violent cu cel de liliac, toate ii spuneau ca nu e in siguranta. Stia ca e nebun. El coborase de pe fereastra pana pe terasa, ca un hot, apoi s-a dus glont spre salon, unde s-a asezat la pian si a inceput sa cante. Tare. Se auzea in toata casa si cu siguranta nimeni nu putea dormi, dar n-au indraznit sau n-au avut chef sa iasa. Era aproape dimineata si ceilalti bausera la fel de mult ca si el. Canta la pian, mandru de ce facuse, sau poate nepasator. Cand s-a facut lumina, muzica a incetat. A intrat in camera ei si a gasit-o exact asa cum o lasase, intinsa pe pat, strangand stalpul baldachinului. Privea in gol, spre fereastra. Nici macar nu l-a auzit. Oricum, nu dadea nici un semn ca ar fi constienta de prezenta lui.
- Acum nu te mai poti casatori cu el. N-o sa accepte niciodata. Va trebui sa accepti sa fii sotia mea, iti dai seama, nu? N-a fost chiar asa de rau, aproape ca as putea sa jur ca ai vrut si tu. Docila, ascultatoare... o sa fii o sotie buna. Poti locui chiar aici daca vrei. Eu... venisem de fapt sa-ti spun ca-mi pare rau, dar, vazandu-te din nou, mi-am dat seama ca nu-mi pare. Deloc. Ma bucur ca ramai a mea, iar netotul ala n-o sa te atinga in veci dupa ce va afla ca ai fost a mea. Ma bucur ca esti linistita, sunt obosit si n-aveam chef de teatru acum. Pana la urma, ti-a placut si tie, nu-i asa? O sa raman sa dorm aici, cand se vor trezi si ceilalti va fi evident ca... esti femeia mea, ai inteles?
Ea nu schita nici un gest. Nu-l privea, se uita in continuare in gol, blocata parca intr-o alta lume. Il lasa sa se aseze in pat si ramase nemiscata mult timp, lasandu-l sa adoarma. Stia ca e prea tarziu.

...


Dupa ce s-a auzit impuscatura, n-au trecut nici doua minute pana cand s-au strans cu totii in camera. L-au gasit in pat, de-abia se dezmeticea din somn si nu intelegea nimic. Era clar insa ca zgomotul venise de acolo si cautau cu totii sursa lui, cu priviri mirate, speriate si intrebatoare. La baie nu era nimeni, in camera de alaturi nu era nimeni. Urmele lasate in pat graiau de la sine, au inteles ce se intamplase. Si totusi, unde era? Si-au dat seama ca e sub pat cand sangele a inceput sa curga de sub cearsafurile brodate. Era intinsa acolo, cu genunchii stransi, de parca s-ar fi ascuns, imbracata inca in camasa de noapte de matase pe care el o sfasiase. Folosise arma lui. N-au gasit nici un bilet, nici o scrisoare. Strangea inca piciorul patului, de parca ar fi vrut sa stranga un sarpe de gat."

duminică, 13 iulie 2008

try...

Treat me right baby... And I will stay home every day...

The meaning of love...

Lemmy Caution and Natacha Von Braun discuss the meaning of love in Jean-Luc Godard's "Alphaville".

sâmbătă, 12 iulie 2008

Greta Garbo: 2 motive pentru care merită invidiată





Primul motiv: John Gilbert, unul dintre cei mai frumoşi bărbaţi ai anilor ’20, i-a fost partener în mai multe filme. Cuplul pe care cei doi l-au format în „Flesh and The Devil”, în 1927, a fost considerat drept „a match made for box office heaven”! Se pare că Gilbert a fost atras de Garbo şi în viaţa reală şi a cerut-o în căsătorie de trei ori. Cariera lui a decăzut o dată cu apariţia filmului cu sonor. Gurile rele spuneau că asta s-a datorat faptului că actorul avea o voce cam ciudată, piţigăiată, care stârnea râsetele publicului, dar erau doar zvonuri şi avem drept dovadă filmul „Queen Christina” în care vocea sa era chiar plăcută. Concluzia finală a rămas că declinul carierei sale s-a datorat neînţelegerilor cu Louis B. Mayer, boss-ul studiourilor, care, după o ceartă al cărei motiv era Greta Garbo, a jurat că-i va distruge cariera lui Gilbert. Adevărul nu va fi aflat poate niciodată, dar John Gilbert a început să bea foarte mult şi a murit în 1939 (după alte surse în 1936), în urma unui atac de cord. Unii spun că avea 36 de alţi, alţii că avea 40. Fiica lui, Leatrice Gilbert Fountain, a publicat în 1985 o carte despre tatăl şi mama ei, numită „Dark Star: The Untold Story of The Meteoric Rise and Fall of The Legendary John Gilbert”. Dacă are cineva o copie şi vrea să o împrumute, pot fi contactată la adresa de e-mail de la profil.

p.s. Să-mi explice şi mie cineva de ce nu mai există bărbaţi care să arate aşa? Trăsături perfecte, privire hipnotizantă, ţinută impecabilă, de drag să-i faci moştenitori unui asemenea tip. Plus că era născut pe 10 iulie (1895... sau 1897... vreau o călătorie în timp.. damn, de ce nu se poare încă?), adică era Rac (bun familist, în combinaţie cu o tăuriţă sexy, nu-i aşa?). Ca să nu mai vorbim că s-a născut într-o familie de artişti, cui nu i-ar plăcea o soacră actriţă şi un socru comedian(t)? Ok, ok, ştiu, nu era de „de casă”, a fost căsătorit de patru ori, dar chiar cred că merită să ai o dată în viaţă un astfel de partener, fie şi pentru scurt timp. Şi moştenitori cu ochii ca ai lui!



















Al doilea motiv: Da, aţi ghicit, al doilea motiv este tot de sex masculin şi se numeşte Robert Taylor. Sigur că pentru el merită invidiată şi Vivien Leigh, care l-a avut partener în „Podul Waterloo” (great movie), şi Elizabeth Taylor care "l-a avut" în „Ivanhoe” sau Deborah Kerr (alături de ea l-am văzut pentru prima dată pe ecran, în „Quo Vadis”).

Ştiţi de ce i se spunea „Bărbatul cu profil perfect”?! Cum adică nu există perfecţiune? Uitaţi-vă la poze şi mai gândiţi-vă...

A fost căsătorit de două ori, prima dată cu Barbara Stanwyck, a doua oară cu Ursula Thiess, ambele actriţe. Ursula era de o frumuseţe răpitoare şi mulţi glumeau la vremea respectivă că în sfârşit Robert şi-a găsit o femeie care să fie mai frumoasă decât el. Arăta magnific şi pentru asta a şi rămas în istoria cinematografiei.
Dacă ar fi să aleg între cei doi, l-aş alege totuşi pe Gilbert, pentru că îl găsesc capabil de pasiuni mistuitoare pentru frumuseţi reci şi intangibile, adica demn de a fi personaj central intr-o drama ecranizata.