Dolce Vita

Se afișează postările cu eticheta memories. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta memories. Afișați toate postările

joi, 8 octombrie 2009

LITTLE THINGS care ma pot face fericita BIG TIME!

Sa trec fara sa ma grabesc pe langa florarii, gradini sau piete de fructe. Colorate. Parfumate. Fresh Feeling. Love it. Pentru ca imi da senzatia ca exista atat de multe optiuni si eu nu trebuie decat sa aleg...;;)

Fructele gemene. Cirese, caise, prune... am gasit chiar si tomate. Ma atrag irezistibil. Le aleg mereu dintre celalte. Si ciresele-cercei.;) Nu-mi puneam cand eram mica neaparat, dar acum le asociez cu un fel de retro-happy-silence feeling.

Fructierele pline, mai ales cele transparente si cele in forma de conul abundentei. Pline cu ciorchini de struguri, fructe exotice sau fructe de sezon cu frunze cu tot...

Portocale cu ciocolata. Nu ciocolata cu portocale sau crema de portocale, ci portocale dulci (e ok si cu mandarine, clementine, minole si altele din familie) si ciocolata (amaruie sau cu putin lapte) separat. Pentru ca in mintea mea se creeaza atmosfera de Craciun. Si de Craciun I should be happy, right?


Orasul vazut de sus. De foarte sus. Mai ales noaptea. Ador luminitele acelea. Si mai ales senzatia ca sunt deasupra tuturor. Orice necaz pare mult mai mic cand stiu ca sunt atat de multi oameni in cladirile astea si fiecare are o poveste... Si pot sa aleg pur si simplu alt drum spre cladirile care ma intereseaza daca vreau sa schimb ceva. Sau pot intra in alte cladiri. E mult mai simplu cand vezi totul de sus. Iti poti alege mai usor traseul. Nu doar la propriu.

Felinarele aprinse. Lumina lor reflectata in lacuri... sau balti ramase dupa ploaie.

Mirosul de dupa ploaie. Am mai scris despre asta. Vreau un parfum After Rain. Am crezut ca Silver Rain de la Prairie ar putea fi ce caut, dar nu e nici pe departe... Mi-a recomandat Octavian (he's the best) un parfum care ar aduce cu ce caut eu, dar n-am apucat sa-l incerc...

Avioanele de control care se pot confunda foarte usor cu stelele, doar ca se misca. love them.:)

Trotuarele lungi, noaptea, marginite de copaci foarte inalti si stalpi cu sistem de iluminare. Si banci pe margini. Si pasii fara sunet. Si sa-l tin pe MyHaniWatchman (cine o mai fi si asta?)de brat sau sa ma tina de mana cand ne plimbam pe trotuarele alea. Midnight ghosts. Si el sa poarte camasa de matase, inspiratie vintage, cu butoni de argint sau platina, primiti de la mine. Personalizati.

Sa-i aleg lui MyHaniWatchman vestimentatia pentru un eveniment anume din garderoba pe care o stiu deja pe din-afara.

Barba de trei zile care inteapa. Neagra. Dar nu la oricine... Si bratele puternice. Care te pot sustine pe perete. Si venele vizibile pe sub piele. Si alunitele care se aliniaza la fel ca stelele. Nu multe, dar sa pot trasa eu semne imaginare.


Rasaritul soarelui vazut din masina, pe autostrada, cand ma indrept te miri pe unde. Oricum, destinatie de vacanta. Nepregatita.

Fanta de portocale. Frutti fresh-tutti frutti. GREEN APPLE. Cocktailuri noi pentru dorinta. Locuri noi pentru dorinta. Martini rosso. Martini bianco. Home made lemonade cu boabe si sirop de rodie. Frappe cu vanilie (Mozart). Limoncello.

Miss '60 make-up. And clothes. And music. And hair-style. La fel ca aproape tot ce are iz de cabaret sau cazino. And decadent 20's.

Linia perfecta desenata cu tus negru pe pleoape. Din prima. Tunsorile perfecte, care te fac sa te intrebi daca e her real hair sau peruca. Fresh dark vamp manicure made la Alina.

Ceaiul cu flori de portocal de la Carturesti. Si My Lady.


Rasfat in parfumerii de lux. Sunt trei in Romania, din cate stiu (cu mai multe sedii fiecare:P). Mereu incerc ceva nou, dar ma intorc tot la vechile iubiri. Inevitabil. Si mereu imi calc cuvantul (gen: o sa-mi cumpar acest parfum cand o sa... dar nu am rabdare si il cumpar mai devreme). Parfumul potrivit, in combinatie cu rochia potrivita=povestea potrivita; potrivita=pe care ti-o doresti.

Noul ruj Chanel Allure. Irezistibil. La fel ca vechiul ruj de la Daniel Jouvance, rosu satinat. Nu inteleg cum reuseste sa-mi modifice textura buzelor. Ma transforma total, sunt alta A., nu doar aceeasi A. cu buze mai pline si mai senzuale. It's a magic lipstick.


Mirosul unei carti noi. Parfumul unei carti vechi. Personajele din carti sau din filme care seamana cu noi. Lectiile din fiecare film si carte, sau din povestile celor care mi se destainuie fara sa le-o cer. Lectii pe care habar n-am de ce le preiau, dar nu le aplic niciodata cand vine vorba de mine. Si nici sa le predau nu ma pricep. Am inca de invatat.


Fotografiile vechi. Sepia. Cu mine, cu el sau cu oameni care seamana cu noi... sau sunt din familia noastra. Sau nu sunt.

Sa-i ascult respiratia la telefon. Nu respiratia sacadata de emotii, ci aceea relaxata, linistita. Ca atunci cand doarme. Da, si sa-l privesc dormind cand respiram acelasi aer.


Parfumul de regina noptii, noaptea foarte tarziu, de parca stia cineva ca o sa trec pe acea strada la 3:00 dimineata si le-a facut sa infloreasca special pentru mine, desi acum e frig si toamna, dar nu le-a facut si sa se aplece printre barele de fier forjat, ca sa le pot atinge.

Esarfele negre, verzi, gri, bleumarin, violet... Pentru ca leaga incheieturile mai fin decat o fac ciorapii cu jartiere.

Luna plina. Nu inteleg de ce. N-am stiut niciodata de ce. Sub luna plina mi se intampla numai lucruri nemaipomenite. It's magic. Mistic. I'm safe there.

Rochitele albastre (sau bleumarin, turcoaz, aquamarin etc.). Imi vin bine si alte culori, dar in rochitele albastre am avut intotdeauna parte de intamplari... sa spunem memorabile.;)

Contrazicerile! N-am crezut ca o sa port vreodata cercei care nu sunt din metal pretios, ca o sa ma dezbrac intr-un loc public, ca o sa ajung blonda, sau ca o sa ma tund scurt, sau ca o sa port ceva rosu-portocaliu-roz, cea mai turbata nuanta posibila... Sau ca o sa ma indragostesc de vreun blond. Sau de vreun polonez. Sau sa cunosc vreun ungur care nu stie ca e ungur si uraste ungurii. Dar le-am facut pe toate. Si astept din clipa in clipa sa-mi incalc si infrang singura si alte "convingeri". Ma astept chiar si sa incep sa port din nou ceva auriu intr-o buna zi.

Si mai sunt si altele... de care nu-mi aduc aminte acum...


BONUS: Ma poate face fericita si o melodie superba, ca aceasta...


sâmbătă, 24 noiembrie 2007

Once upon a time....


Cand erau mici, se jucau mereu impreuna. Uneori in joc intrau si alti copii, vecini sau colegi de gradinita, dar erau cu totii personaje secundare. Asigurau un fond sonor, se ocupau de recuzita... dar, in realitate, jocul era al lor. Cu ei si despre ei.
El avea parul carliontat, de culoarea alunelor, ochii mari, caprui spre verde si o conformatie vizibil atletica. Nici nu era de mirare, nu statea o clipa locului. Alerga, se catara in copaci, pe acoperisul casei sau pe garduri, juca fotbal, urmarea pisicile pe strada, ca sa le traga de coada, se lua la intrecere cu avioanele cu reactie care apareau uneori pe cer... Maica-sa il imbraca mereu in tricouri sau camasute albe, iar panatalonii, si cei scurti si cei lungi (nu cred ca mai avea vreo pereche pe care sa n-o fi rupt in genunchi), erau mereu purtati cu bretele. Arata ca un pui de italian dintr-o fotografie veche, in sepia.
Ea avea mereu o fata putin trista, putin visatoare si ii placea sa se amestece printre oamenii mari, ascultandu-i in liniste. Stia o multime de povesti si, uneori, cand avea in "public" copiii din vecini sau colegii de gradinita, adunati in jurul ei, le spunea de parca le citea dintr-o carte.
Mama ei ii impletea in fiecare dimineata parul saten in doua cozi, incepand de la tample, sau il lega cu o panglica intr-o singura coada, mai ridicata putin, ca de ponei. Cand era mai mica, o imbraca in rochite ca de papusa, cu volanase sau sortulete. Cea alba, din panza topita, parea de balerina; pentru cea albastra avea palarie asortata, o palariuta care se lega sub barbie si parea de Scarlet O'Hara; mai avea o rochita verde, cu manecute albe, bufante si sortulet alb pe care erau bordate crengute verzi... Hmmm... Da, mai era si rochita alba cu floricele, cu buzunare pe care erau brodate raze de soare. Si mai avea si o pelerina, dintr-un fel de tricot, alb cu mici carouri verzi si franjuri verzi. In afara de uniforma, acestea era singurele ei hainute de fetita. Oricum, ii cam ramasesera mici. In rest, era mereu imbracata in salopete sau pantaloni. Chiar si iarna, avea salopete groase, ca pentru ski. In plus, avea mereu tot felul de bluzite tricotate de mama ei. Cele mai multe albe, unele cu iepurasi sau vrabii pe piept (un fel de gri albastrui, si iepurasii, si vrabiile). Nu ramaneau niciodata albe mai mult de cateva minute dupa ce erau imbracate. Cel mai des ajungeau pline de praf, dar ocazional apareau si pete de dulceata de visine, suc de zmeura sau pepene.
Si totusi, nu era baietoaica. E drept ca locul in care se jucacu cel mai mult era garajul in care tatal lui avea o motocicleta. N-o mai folosise de peste un an. O foloseau insa pe post de banca, se catarau pe ea pur si simplu. Uneori desenau sau "construiau" casute din pachete de tigari, chibrituri, bete din curte, pietricele si cartoane. Cel mai des insa "stateau de vorba". Ore in sir.
In curtea ei erau mereu locuri interesante pentru joaca. Acolo, dar mai ales in magazie, unde tatal ei avea adunate tot felul de lucruri. Sticle colorate, cutii cu tot felul de chestii ruginite si nefolositoare, machete de avioane, sarme, ceasuri, un aparat radio vechi si stricat, un scaun subred, toate prafuite si excelente pentru analize detaliate. Explorau acel loc cu aceeasi placere, de fiecare data, desi rar apareau elemente noi.

vineri, 2 noiembrie 2007

Because he called me...



Imi place melodia asta din mai multe motive, dar mai ales pentru ca intr-o seara m-a sunat El, in timp ce o ascultam. Si nu avea nici un motiv precis, doar asa, voia sa-mi auda vocea, sa-mi povesteasca ce-a mai facut... Ador genul asta de telefoane:)

De fapt, era varianta asta, fara Dorothee...





p.s. stiu, inca nu a nins, ieri a fost o imitatie de fulguiala. Inca e toamna, n-ar fi prea frumos sa cada frunzele o data cu fulgii de zapada...
p.s.2 melodia asta o ascultam in iulie:D Mereu am fost asa, vara pe plaja am tanjit dupa pom de iarna si ninsoare, iarna vreau sa lenevesc la soare. Mereu mi-am dorit doar ce stiam ca nu pot avea, sau e foarte greu de obtinut. Masochista in devenire:)
p.s.3 Iar acum, cautand melodia asta pe youtube, am gasit si alte melodii ale lui Salvatore Adamo. He's got himself a new fan:)

sâmbătă, 20 octombrie 2007

Back to childhood... extract




Filmul in care am vazut-o pentru prima data pe Courtney Cox (si singurul in care mi-a placut... ok, am urmarit si "Friends":D) este "Till we meet again" - "Pana cand ne vom revedea", in regia lui Charles Jarrot, ecranizare dupa romanul cu acelasi nume de Judith Krantz (care a scris si "Mistral's daughter", revin asupra subiectului intr-un post viitor).
In acelasi film l-am vazut pentru prima data pe Hugh Grant, personajul lui se numea Bruno si intr-o scena o viola pe una dintre surorile lui vitrege (Delphine de Lancel, interpretata de Mia Sara). Nu l-am suportat, pana cand l-am vazut in rolul lui Chopin (in "Impromptu" - 1991) si mai apoi in rolul lui Charles Heidsieck (in "Champagne Charlie" - 1989) - da, stiu, le-am vazut in ordine inversa:D
Let's just say I have changed my mind, ca sa nu intram in amanunte:)
A, si tot in filmul asta l-am vazut pentru prima data pe Kyle MacLachlan (u know, agentul Cooper din "TweeN Peaks", cunoscut acum si drept Trey, sotul la inceput impotent al lui Charlotte in "Sex and the City"... personal, l-am preferat intr-un lame movie, "Showgirls"... Hmmm, ce de first times...
However, mi-a placut foarte, foarte mult melodia de pe generic. Am aflat cam anul trecut ca e interpretata de Mireille Mathieu si ca este compusa de un roman, Vladimir Cosma, impreuna cu J. Jordan. Pana atunci fredonam asa, ce-mi aminteam din refren.

Et voila:



si iata si versurile:

My life (Till we meet again) Mireille Mathieu

My life will never be the same
My heart is burning without shame
I feel the sun in me
When you return, you'll see a change

My heart is whispering your name
My love is coming once again
And I shall always be
All you believe, all you can dream
I'm not the same

Some people search all their lives
I feel that my turn has come
to reach high into the sky
And finally a star shines on me
Finally I can touch eternity

My life will never be the same
Your love surrounds me once again
And this will rise and blow
And show me all I need to know

My heart is whispering your name
My love is calling you again
I wish you knew how true
My feelings are, only for you

Our lives will never be the same
My love's an ever-lasting flame
Burning eternally for you alone
When you're with me
in love again

preluate de la:

http://www.geocities.com/kanst611/fame/