I want a Chanel Chance;)

Coco (Gabrielle Bonheur) Chanel credea in sansa pe care ti-o creezi singura. Parfumul Chance by Chanel este perfect pentru femeia spontana, imprevizibila, optimista, indragostita de viata (conform www.live.chanel.com), invaluind-o in note de mosk alb, vanilie, iasomie, vetiver, patchouli, hiacinth, citrice, ambra... Am testat parfumul in seara asta si mi-a dat o stare extraordinara, in ciuda faptului ca eram foarte obosita.
Am mai testat de curand XX - Hugo Boss, IN2U - CK, si - desi eram convinsa, poate din cauza titlului si a casei producatoare, ca Love in Paris - Nina Ricci este dulce si prea siropos/romantic pentru gustul meu, (hmmm... acum multi ani imi placeau totusi Deci Dela si Premiere Jour), ei bine, am incercat, nu stiu de ce, dintr-un impuls, si Love in Paris. Love it. It's not me right now, but, hopefully, soon:)
In schimb, un parfum care, dupa titlu, prezentare si compozitie parea perfect, anume Silver Rain - La Prairie, m-a dezamagit total. Intotdeauna mi-a placut cum miroase aerul dupa ploaie, in reactie cu pamantul umed, iarba curata, pervazul meu...
Daca intr-o zi voi face un parfum, se va numi, maybe, After Rain - si va mirosi asa. Si a regina noptii, iasomie, tuberoza, frezie, orhidee alba, mosc, putina vanilie, putin santal, eucalipt, floare de portocal, lemon grass, verbina, bambus, ceai verde... A alb sau silver metal, albastru, verde si violet. Iar sticla va avea forma de picatura de ploaie strivita de geam, strabatuta poate de o raza de soare, cu un vis de curcubeu pe fundal...

Pana una alta, sunt absolut cucerita de Chanel Chance. I'm gonna take that chance and make the most of it;;) I think it's time...

p.s. Mi-ar placea sa poata fi simtit din paginile blogului... La urma urmei, scriu pe pagini ingalbenite de hartie cerata, ar trebui sa capteze mult timp aroma incheieturii mele, dupa ce le-am atins cand scriam. Poate ar trebui sa se simta si mirosul de cerneala neagra sau violet, sa se stie ca stiloul cu care am scris este my precious Mont Blanc si ca dupa ce fiecare pagina va fi rasucita sub forma de papirus si sigilata cu initialele mele, vor fi depuse toate spre pastrare in cutii cilindrice cu interiorul din red silk iar exteriorul din dark brown leather.

Un noiembrie nu-i de-ajuns...

Am vazut putin mai devreme, pe TVR 2, filmul "Autumn in New York", cu Richard Gere si Winnona Ryder, regizat de Joan Chen (Josie in Twin Peaks). Mi-a amintit foarte mult de un film vazut mai demult, "Sweet November", cu Charlize Theron si Keanu Reeves... In ambele actiunea incepe toamna: in viata lui apare ea si totul se schimba, el nu mai e el, devine un altul, se transforma dintr-un personaj inteligent, complex, realizat profesional, poate misogin, nesigur, care are parte de multe sexperiente si le simte ca atare, doar la nivel fizic - intr-un om care iubeste si stie ca asta e tot ce conteaza. Se lasa cotropit de veselia ei molipsitoare, personalitatea ei, ambitia de copil care crede ca orice e posibil si ca orice vis se va implini, mai devreme sau mai tarziu, senzualitatea involuntara care ii seduce treptat fiecare celula si fiecare gand.
Numai ca, din cine stie ce motive, poate pentru ca e prea frumos ca sa dureze, sau pentru ca el a facut mult rau si acum nu merita sa se bucure prea mult de aceasta stare minunata, ci doar o gusta pentru o vreme ca sa stie toata viata ce-a pierdut si sa traisca mereu bucuria ca a avut asa ceva, dar si tristetea ca nu a durat... nu conteaza neaparat motivele, conteaza ca povestea se termina tragic. Ea are o boala incurabila si moare. Nu, nu are legatura cu "Love Story". Nu neaparat;)
O poveste asemanatoare a fost cea dintre marele muzician Raphael (cea mai buna voce a Spaniei pana sa apara Iglesias) si Laura, femeia a carei privire profunda era imposibil de surpins intr-un tablou, femeia despre care canta in "Quando tu no estas"...
Charlize (Sara) ii daruieste lui Keanu (Nelson) un noiembrie memorabil, chiar ii spune ca ii va da un noiembrie din viata ei (daca imi amintesc eu corect... poate erau alte cuvinte).
Winnona (Charlotte) ramane alaturi de Richard (Will) putin mai mult timp, ajunge sa vada pomul de Craciun impodobit si sa-i impacheteze frumos cadoul.

Prea mult romantism, prea multa drama in toate aceste filme. Nu-mi plac in mod deosebit nici protagonistii. Recunosc insa ca, intr-o oarecare masura, desi stiam/prevedeam ce-o sa se intample, m-am uitat in continuare pentru a vedea cum sufera ei. Ei, barbatii. Ma intreb daca iubirea lor ar fi ramas intacta daca ele nu mureau. Ii puteau insela, parasi, sau poate ar fi plecat ei la un moment dat, pentru "diferente ireconciliabile" sau din alte motive, mai blonde, mai tinere sau doar mai altfel...

Nu de putine ori m-am gandit sa dispar din viata celui pe care il iubeam, doar pentru ca stiam ca o sa-i lipsesc. Sa-l las singur si debusolat, dar cu o multime de lucruri care sa-i aminteasca de mine. Pentru ca stiam ca m-ar iubi mai mult in absenta. Oare vreau sa rascolesc viata cuiva cu o asemenea intensitate, sa traiesc o poveste extraordinara, dar care sa nu dureze prea mult, sau prefer siguranta unei iubiri mediocre, de complezenta, bazata pe respect - dar care sa dureze o viata?

p.s. intamplator, atat Charlize cat si Winnona au parul scurt in aceste filme; tot intamplator, cand l-am cunoscut pe the last El (u know, my Mr. Big, Lord Charming etc.), aveam parul scurt; poate ca n-am stiut sa plec la timp...