For my best friend.. I hope u get the message...

Artist: Anderson Lynn
Song: Rose Garden
Album: Golden Classics Edition

I beg your pardon,
I never promised you a rose garden.
Along with the sunshine,
There's gotta be a little rain sometimes.
When you take, you gotta give, so live and let live,
Or let go.
I beg your pardon,
I never promised you a rose garden.

I could promise you things like big diamond rings,
But you don't find roses growin' on stalks of clover.
So you better think it over.
Well, if sweet-talkin' you could make it come true,
I would give you the world right now on a silver platter,
But what would it matter?
So smile for a while and let's be jolly:
Love shouldn't be so melancholy.
Come along and share the good times while we can.

I beg your pardon,
I never promised you a rose garden.
Along with the sunshine,
There's gotta be a little rain sometimes.

(Instrumental break)

I beg your pardon,
I never promised you a rose garden.

I could sing you a tune or promise you the moon,
But if that's what it takes to hold you,
I'd just as soon let you go, but there's one thing I want you to know.
You better look before you leap, still waters run deep,
And there won't always be someone there to pull you out,
And you know what I'm talkin' about.
So smile for a while and let's be jolly:
Love shouldn't be so melancholy.
Come along and share the good times while we can.

I beg your pardon,
I never promised you a rose garden.
Along with the sunshine,
There's gotta be a little rain sometimes.

To fade.

Versuri preluate de aici.

My Christmas night... and all because of ME

Have yourself a merry little Christmas!!!

Sunt multe melodii care imi plac, din categoria celor specifice pentru Sarbatorile de iarna...
Una dintre preferatele mele este aceasta. Sigur, imi placea si originalul, Judy Garland avea o voce cu adevarat deosebita. Katie Melua, Christina Aguilera, Luther Vandros au deasemenea variante foarte frumoase pentru "Have yourself a merry little Christmas"!
Ceea ce va doresc si dumneavoastra...

Imi plac cam toate melodiile interpretate de Kenny G., insa, ramanand in categoria amintita, mai pot face trimitere la "Let it Snow" sau la "Jingle Bell Rock"... chiar si la "Xmas Jazz";)

Ce sa mai spun despre aceasta varianta a melodiei "All I want for Christmas is You (Johnny Depp)"?


Nu-mi place Mariah, dar melodia... I just love it!

Apoi, avem WHAM... Ca sa ne aminteasca despre Last Christmas...


Si imi mai place "Santa Claus is Coming to town", mai ales in interpretarea Ellei Fitzgerald.

Apoi, Nat King Cole, cu "The Christmas Song"!

Pentru toti cei care ajung aici, va urez toate urarile din melodiile de mai sus! MerryHappyWhiteFunnySuperExtraLovelyGreatSpectacularLovingSpecialGorgeausGlamurousExquisiteAmazingBeautifulETC.Christmas, everyone!

Once upon a december...

Melodia mea de iarna...

Despre vise... a la Blandiana?

Cand un om
Oarecare
Fie el mare
Sau mic
Are un singur vis
Si destula credinta
Sa-l ceara implinit
Si un dram de vointa
Sa porneasca spre el
Acel vis,
Fie el mic
Sau mare
Are o sansa
Sa prinda aripi
Si de acolo
Din inaltul gandurilor
Sa coboare
Si sa se aseze
Printre cele reale
Si intamplate.

Cand mai multi oameni
Fie ei mari
Sau mici
Au acelasi vis
Numai unul
Fie el mic
Sau mare
Si asteapta o intamplare
Oarecare
Sa-l vada implinit
Ei bine
Nu se va intampla nimic.

Mai sunt apoi acele vise
Ferestre deschise
Pe care toti le au
Si le afiseaza nonsalant
Oricui are timp
Sa asculte
O poveste fictiva
Care peste ani
Cand cei care au visat
Nu vor mai fi,
Va parea banala
Si fireasca
In contextul viitorului
Asta spre nedumerirea
Si mirarea totala
A interlocutorului.

Cel mai ciudat este
Cand se implinesc
Visele noastre
Dar se intampla
Altora.
Ca si cum ai fi
Spectator invizibil
Al vietii dorite de tine.
Fata pe care o iubesti
Rade si e fericita
In bratele altuia.
Melodia pe care ai auzit-o
In vis
Ani la rand
Din copilarie
Si pana in prezent
Este compusa de altcineva.
Iar trenuletul
Pe care il doreai
De Craciun
A fost primit
De baiatul vecinilor,
Un copil cam trist
Si singuratic
Pe care oricum il considerai
Cam salbatic.
Pana si fericirea
Si frumusetea
Si chiar si linistea
Au fost primite de altii.
Ce?
Nu intelegi?
Vrei sa stii de ce
Le-au fost date
Toate
Doldora,
Altora?
Gandeste-te bine
Si apoi arunca
Undeva departe
Toate raspunsurile.
Nu e nici unul corect.
Nu esti pedepsit
Sau nedreptatit
Nici nu-si rade de tine
Vreun destin obosit.

Despre ce vorbeam noi?
Despre vise?
Vezi? Se intrezareste ceva?
Un posibil raspuns?
Numai unul
E de ajuns
Singurul corect.
Oricare altul
Nu e la obiect
Deci imperfect.
Au primit cu totii
In dar, sau drept rasplata
Visele tale implinite
Pentru ca...
Da! Exact.
Le-au visat si ei.
Apoi,
Incet, sau in forta
Au pornit pe drumul
Care ducea
Agale, poate ocolit
Spre implinirea lor.
Ai inteles?
Un om oarecare
Fie el mic
Sau mare
Poate implini vise
Mari sau mici
Doar daca porneste
Spre ele.
Cei care stau
Si asteapta
Nu stiu nici ei ce
Sau pe cine
Ajung asa ca tine
Sau ca mine.
Simpli privitori
La scena pe care
O piesa se afla
In plina desfasurare.
Decorul iti apartine
Si replicile, si costumele
Le recunosti pe toate.
Numai ca,
Ciudat
Si destul de trist
Piesa e interpretata
Fara principalul artist.

Tamara de Lempicka, imagini sonore

Melodia aleasa mi s-a parut foarte potrivita pentru reprezentarea imaginilor uneia dintre cele mai controversate si in acelasi timp apreciate artiste. Arta inspirata de decadenta va face intotdeauna echipa buna cu ritmurile ametitoare ale jazzului, dar iata ca si valsurile rusesti, la fel de ametitoare, pot face parte din acest minunat puzzle, care face ca imaginile sa poata fi auzite. As merge si mai departe si as lega arta Tamarei si de anumite parfumuri sau cel putin miresme, toate dominate de incarcatura erotica, mai mult sau mai putin sesizabila. Ma mai gandesc la acest aspect, insa un lucru stiu singur: nu as alege arome dulci-orientale. Raman subiectiva si aleg, in mod cert, mirosuri puternice, de seara, poate Chanel No 5, poate Un Jardin sur le Nil (pentru mine e mai potrivit seara, astazi am incercat sa-l port in timpul zilei si am senzatia ca ar fi mai bine sa merg la un eveniment cu el, nu sa stau la birou), sau poate Nina Ricci - Deci Della (stiu ca nu mai exista). Poate migdale amarui, iasomie, orhidee africana, patchouli, mosc alb, verbina... Miros de asternuturi sifonate, alegeri gresite, vise neimplinite, melancolie dureroasa, curtezane abandonate, povesti cu fete de vita nobila indragostite de soferi vitezomani si aristocrati care profita de cameriste naive, dar incantatoare.
Chiar ma intreb, daca si-ar propune cineva sa asocieze artei un parfum, in special tablourilor TAMAREI DE LEMPICKA, in ce fel de arome ar gasi inspiratie? Am avea poate revelatia unor imagini sonore, cu parfum de epoca... Ar fi, cred, interesant, sa putem adulmeca retro si asculta vintage...

(Me)In the mirror...

Silk on my skin, red on my lips, stars in my eyes, waves in my hair, jazz in my ears, lust in my body, wasted dreams evanescenting in my mind...

In oglinda trecutului, totul ar fi fost altfel
Forme luxuriante, zugravite de peneluri cu memorie fotografica
Clape atinse de degete geniale
Si corzi frematand sub arcusul unui artist isteric
Versuri scrise in ceata de opium, absint si iubiri uitate
Amanti arzand in pacatul dorintelor neinfranate
Declaratii soptite in intuneric de alcov si uitate in zori
Ameteala permanenta, vene zvacnind sub pielea fina
Somn si lancezeala pe divan, intre perne de catifea si matase
Dupa tipete fara sens, euforice, in betia timpului pierdut
Scrisori semnate doar cu initiale, ascunse printre sticle de parfum
Pudriere de lux, kajal din Orient, rame de argint cu portrete melancolice
Ceai de iasomie adus din China si servit in cesti de portelan englezesc
Povesti albastre care se vor ingalbeni in timp
Dar vor ramane in istorie.

In oglinda prezentului, asteptarea e o necunoscuta
Iar visele sunt in sepia.
Sampania s-a transformat in vodka ieftina cu suc de portocale
Sau Campari Orange, sau Gin Tonic
Iar cuburile de gheata nu mai simt gustul pielii
Pentru ca amantii nu au timp.
Totul se dizolva rapid, iar viteza timpului distruge lumina
Arta e haotica si greu de patruns
Pianul de pe scena e neacordat
Iar fumul ineaca in loc sa incante.
Aceleasi buze rosii, poate chiar acelasi parfum
Aceleasi vise, aceeasi oglinda
Aceeasi adanca nepasare care zdrobeste orice rezistenta
Acelasi suras triumfator pe fata celor care cred ca te-au avut
Doar tu esti alta, pentru ca nu ai de ales
Prezentul e prea complicat ca sa fii cea de demult.

Koop - Come to me

Koop - Come To Me lyrics
Artist: Koop
Album: Koop Islands
Year: 2006
Title: Come To Me Print
Correct

Yukumi Nagano :

Baby, I've been waiting for you
Don't run away now
You've got nothing to lose
Baby, I feel so alone
And I need someone
To call my own

'Cause my love has just left me
And I need someone new
Who can tell me forever
In my eyes I own you (?)

Baby, oh baby, oh baby
Come to me

Baby, I've been waiting on you
Don't run away now
You've got nothing to lose
Baby, I feel so alone
And I need someone
To call my own

'Cause my love has just left me
And I need someone new
Who can tell me forever
In my eyes I own you (?)

Baby, oh baby, oh baby
Come to me
[Come To Me Lyrics on
http://www.lyricsmania.com/ ]

Stiu, stiu, in ultima vreme imi place mai ales muzica dn reclame... Pai, uneori e bine aleasa. Iar muzica celor de la KOOP imi place oricum. Intamplator, starea pe care o transmite melodia ma reprezinta acum. I like it. Ma face sa-mi doresc sa calatoresc in timp si sa traiesc o love story decadenta, Once upon a time, in America... Mai tarziu, in vacanta, poate si Love in Paris!;)
Cel mai important, insa, ramane Loving me. Don't you need somebody to love?
Decadent jazz for my lazy spirit.

Tag...

Poza e just for my spirit. La mine inca e toamna, iar acesti catei sunt facuti doar din flori de toamna. Nu-mi plac crizantemele, nici rasa asta de caini nu face parte dintre preferatele mele, dar poza asta imi place. Scrie pe ea nice and fragile. Ceva ce eu n-o sa (ma) recunosc never ever. Sau.. poate am facut-o deja...:)
Anyway...
12 12 2007
Natty mi-a dat de lucru si am decis sa ma conformez, asa ca...

BEST

1. Male friend: My "Brother from another mother", My Funky Brother, zis Green Apple Bubble Gum Mate, prescurtat Green Mate. Ma rog, mai are el si alte denumiri.:D

2. Female friend: Me. I'm my best friend. Ok, i got some good friends, nice friends, funny friends... lot of friends... But I am my best girlfriend ever. Hmmm... And i really do believe that a gayfriend can be a better friend to a girl than a girl friend.
Ok, sunt rea. Toate prietenele mele pot avea rol de best girlfriends. Dar numai in grup.:)

3. Vacation: Verile si sarbatorile petrecute la Crasna si weekendurile petrecute la Gura Foii. In orice caz, mi-e dor uneori de ele... Totusi, pentru mine, notiunea de vacanta ar trebui sa includa soare sau zapada, dar nu frig si nici canicula, o casa de vacanta sau o camera de hotel sau o pensiune, neaparat cu cineva care sa ma rasfete culinar, un oras nou sau locuri in care n-am mai fost sau, dimpotriva, locuri dragi. Si lenevire. Si citit la umbra unui copac, intinsa pe iarba sau in casa, langa semineu... sau gura sobei. Insa, toate astea de le-as avea neconditionat, si nu e langa mine cineva drag si nu e liniste si intelegere, nu mai e vacanta. Tot cu ideea de vacanta asociez si ideea de fun, as in parcuri de distractii, unele cluburi, disco in aer liber, beach party...

4. Age: 23. Pentru ca imi place mie numarul asta, imi place cum suna 23 de ani, nu pentru ca as fi fost foarte fericita la 23 de ani. Preconizez totusi ca o sa ma simt implinita undeva la 29... 33... 69... 99?!

5. Memory: Hmmm... Primele aplauze pentru o pseudointerpretare. Primul te iubesc pe care l-am crezut. Ziua in care sufeream f. tare pentru ca te iubesc-ul s-a dovedit solubil in timp si am cunoscut un batranel, tatal unei colege, care i-a spus acesteia ca "prietena ta are un suflet tare bun... se vede pe fata ei!". A insemnat mult pentru mine, la momentul respectiv, sa stiu ca sunt oameni care au o parere foarte buna despre mine, cand singurul care credeam eu atunci ca e important ma respingea. A mai fost ziua in care un prieten bun mi-a spus ca faptul ca m-a cunoscut e cel mai bun lucru care i s-a intamplat in ultima vreme. Si, in general, momentele in care am primit critica pozitiva, de la persoane la a caror parere tin, raman dragi memoriei mele. Si mai ales momentele in care vad ca inspir incredere si stiu ca I can make a difference.:)

WORST
1. Time of day: Nu-mi place sa am trezesc dimineata. Sometimes I have to...
2. Day of the week: Sunt de acord cu Natty, serile de duminica sunt adesea naspa... Le prefer pe cele de vineri si sambata. Dar cum trebuie sa aleg "Worst DAY of the week", nu "Worst EVENING...", cred ca cea mai nimerita alegere ar fi marti. Nu pentru ceasuri rele, ci pentru ca weekendul e foarte departe. Sau poate totusi luni... Ma mai gandesc. Cred, totusi, ca orice zi a saptamanii poate fi extraordinara sau ultra frustranta, in functie de cum te simti, ce ti se intampla, cu cine te intlanesti, ce iti spune, ce iti face...:)
3. Food: Tot ce e prost gatit. Nu agreez nici "delicatesele" exotice care contin diverse nevertebrate, animale care nu grohaie, cotcodacesc, cucurigesc sau muuuugesc sau chestiile care contin oua crude (sunt unele coctailuri, deserturi, am renuntat si la bezele si maioneza din cauza asta...). Nici nu vreau sa aud de pui de balta, serpi sau melci. Stiu ca unii manaca preparate care contin sange sau carne cruda, mi se pare o chestie horror. Si conteaza foarte mult cine a gatit si aspectul mancarii, cat ar fi de buna, daca nu arata bine, o sa spun ca sunt la regim sau tin post. Scuze.
4. Memory: Nu vreau sa ma gandesc la asa ceva. I'm strong enough sa trec peste, oricum.:)

LAST
1. Person you saw: Me, in the mirror. Se pune? Stiu, stiu, my ego is high lately.:D
2. Person you talked to on the phone: Hmmm... My brother, last night. I had some missing calls today, but i have solved them via e-mail/messenger.
3. Hugged: My TeddyBear. Not really hugged, but i can't help touching it, it's really fluffy and comfy so I can sleep well. Nu , nu il iau cu mine in calatorii, nu sunt a romantic full or anything. It's just a (bad?) habbit.
4. Text messaged: I don't remember that... Si nici nu pot verifica acum. Si... who cares?
5: IM: D.

YESTERDAY
1. What did you do: a lot of things.
2. Who were you with: family and friends.
3. Bad/Good day: ok spre good.
4. Lose something: de fapt, am gasit ceva ce credeam pierdut: reteta de tort diplomat, asa cum il facea mama. Adica perfect. A fost ca o calatorie in timp, am gasit-o pe o hartie veche, ingalbenita, scrisa cu rosu... exact asa cum mi-o aminteam. Nu credeam ca mai exista. Se ascunsese bine intr-un sertar.
5. Fall out with someone: Teoretic, da, am renuntat la cineva... Practic... Da, si practic. It's over.:)

TODAY
1. What are you doing now: Vegetez. Si totusi scriu... alternativ.:)
2. Today in general: Ok.
3. Wearing: A chocolate coloured top.
4. What did you eat for lunch: I didn't.
5. Better than yesterday: The look.;)

TOMORROW
1. Is: 13.12.2007... Another day.
2. Got any plans: Nope. Not really.
3. Getting Lucky: Yeah, right...
4. Dislikes about tomorrow: Ca nu sunt in vacanta, ca n-o sa am timp sa ma plimb pe strada Mantuleasa (desi... poate.. imi fac:P)
5. Do you have work? Yeap.

FAVORITES
1. Number: 7, 9, 23, 29
2. Song: Irene Cara: Fame
3. Color: culoarea cerului senin, culoarea cerului cand e noapte cu luna plina, culoarea marii cand apune soarele, aquamarine, turqoise, culoarea prunei, culoarea florilor de liliac, a visinelor, a cireselor negre, a macilor, a vinului rosu, a coniacului, a nisipului, a merelor grecesti (the perfect green), a orhideelor africane (the perfect purple), a ametistului, a cobaltului, a ciocolatei amarui, a ochilor lui...
4. Season: Spring. All of them, but... I was born in april... Imi mai plac lunile mai, august, septembrie, noiembrie si decembrie, dar anotimpul in care ma regasesc ramane primavara.
5. State: Depinde. Cand, cu cine, pentru ce, cat timp...

CURRENTLY
1. With someone: Yeah, in my mind.
2. Missing someone: Allways.
3. Mood: Moon River in my mind. That's a little stupid, after "Fame", but...
4. Wanting: Shhhh... I'm not allowed to say it loud.

This tag goes to Raluci, Alex, IlBellodelledonne si Rozana... Dak au chef...

Ti prego aspettami... mi sveglierò presto

Am invatat sa astept, dar nu inteleg sensul asteptarii. Timpul in care ma pot bucura de posesiunea a ceea ce doresc se scurteaza astfel. Viata e prea scurta sa traim asteptand. Ma si vad, la sfarsit, discutand cu alt spirit ratacitor:
- Ei bine, cum a fost? Cum ai trait?
- Am trait asteptand. N-a fost in zadar, am cules roadele rabdarii. A fost frumos...
- A meritat?
- Asteptarea? Nu. A fost timp pierdut. Am asteptat in somn, vegetand. As fi preferat sa traiesc in timpul ala.
- Si-atunci, de ce n-ai facut nimic? De ce nu te-ai trezit?
- Stii doar... Numai in somn visele par reale. Cele pe care le visezi cu ochii deschisi dor. Am preferat sa astept visand.
- Cred ca nu ti-a fost prea usor... Si el?
- El m-a gasit dormind si n-a vrut sa ma trezeasca. S-a multumit sa ma priveasca in tacere. Nu sunt sigura, dar cred ca si el visa ceva.
- Sigur ca visa si el, cu totii avem un vis al nostru. Dar erai si tu in visul lui?
- Asa cred. Tot ce-mi amintesc e ca n-a vrut sa ma trezeasca. S-a asezat incet, incet, pe marginea patului, si m-a sarutat pe varful degetului mic.
- Si te-ai trezit?
- Nu. M-am trezit cand plecase deja iar urma sarutului se evaporase. In schimb, eu aveam un copil care nu semana cu el.
- Si-atunci? Care-au fost roadele rabdarii?
- Mi-a aprins ieri o lumanare. Nu m-a uitat...

Am invatat sa astept pentru ca e o lectie necesara. Acum trebuie sa invat si cat timp merita sa astept... Visarea e inevitabila, dar sunetul realitatii e mai clar. Logica e simpla: trebuie sa ma trezesc inainte de rasaritul soarelui, daca vreau sa asist la nasterea luminii.

Masochista in oglinda...

Am vrut sa scriu asta alaltaieri, cand s-a intamplat... Am gasit insa ragaz acum.
Sunt (ne?)fericita posesoare a sapte gauri... in urechi. Cinci in cea stanga, doua in cea dreapta. Sau, mai bine spus, eram.
De regula port o singura pereche de cercei, ca o domnisoara respectabila. Se intampla ca acestia sa poarte un mesaj despre posesoare, gen perechea de smiley face-uri de argint (la care desigur am si medalion in set), care ma definesc: messenger addicted! Dar, daca ma intrebi, n-o sa recunosc nimic, ii am doar pentru a-i purta cand ma simt SmileyFunnyAnnie.
Apoi, perechile cu onix negru, care spun "Bad Girl", "Sad Girl", "High School Gothic Morbid Reminiscent Girl"...
Turcoaz port numai vara. La fel si sideful colorat vesel. Apoi, in functie de haine si starea de spirit a zilei, port bijuterii cu aquamarin, amethist, sidef alb... inca nu am gsit unele care sa-mi placa intr-adevar cu chihlimbar, citrin sau opal.
Iar la cele fara pietre, aleg instinctiv forme serpuite sau patratoase. Nu-mi plac inimioarele (prea siropoase) si incerc sa evit florile... dar uneori ma aleg ele pe mine!:)
Cand am accese de rebeliune, port in urechea stanga trei cercei. Am insa nevoie de toate cinci gaurile, pentru ca nu ii asez mereu in aceeasi forma. Pentru ca nu am mereu astfel de accese, gaurile trebuie de fiecare data fortate. De specificat faptul ca sunt foarte sensibila la durere. Si dependenta de medicamente. Orice, dar sa nu doara.
Ei, si alaltaieri imi vine asa un chef sa port inca o pereche de cercei. Ii gasisem de curand. Finuti, micuti, facuti parca sa para rasariti acolo, pe lobul urechiei, ca o metalizare fireasca a trupului.
Primul intra cu usurinta. Normal, gaura era obisnuita si nu intampina nici un fel de rezistenta. Pentru al doilea, stiu lectia: trebuie masata zona usor, pana se incalzeste, de-abia apoi incerc sa-l introduc. Stiu bine ca o sa intre, pana aproape la jumatate, iar apoi se blocheaza brusc. Nu e prima data cand o fac.
Asa ca il scot, imi umezesc degetele, masez putin si incerc din nou. Regula e simpla: cand simti ca te doare, strangi din dinti si impingi si mai tare, pana intra de tot. Asa ca, atunci cand simt durerea, stiu ca asa trebuie sa fie si, desi aproape imi dau lacrimile, asa sensibila la durere cum sunt, pe asta o indur: sufera baba la "frumusete". Sunt constienta ca imi tin respiratia. Ah... Aaaa!!! Fuck! Gata. A intrat. Am simtit cum a iesit pe partea cealalta. Doare ca naiba, dar ma privesc satisfacuta in oglinda, gata sa-l insurubez. Stupoare!!! N-am nimerit bine! Gaura era ma jos, mi-am facut eu alta cu cercelul. De aia durea in halul ala! Si nu mi-e de nici un folos, e o gaura inutila, pentru ca nu se alinieaza cu celalte, nu o pot folosi nici ca sa asez trei cercei in linie, nici in triunghi. Forme neregulate nu port.
Deh, prostia se plateste! Si nu stiu de ce, din oglinda, ma priveste surazand Marchizul de Sade si imi face semn sa tac. Shhhh...

pieces...

Sa nu uiti...

Oricand, la orice ora
Te atinge singuratea
Sau nesiguranta, sau curiozitatea
Scepticismul sau plictiseala,
Cand ai multe intrebari fara raspuns
Cand nu stii cine esti, incotro te indrepti
Ce sa faci, cum sa faci, cat timp sa astepti
Cand trebuie sa fii acrobat,
Desi ti-e teama de inaltime
Cand trebuie sa inoti in intuneric,
Sa alegi graul de neghina intr-o singura noapte,
Sau sa gasesti drumul inapoi spre tine
Cand cerul nu mai are culorile cunoscute
Si pare mai departe decat ieri,
Sau cand pur si simplu
Vrei sa-i spui cuiva
Ce nu se intampla in viata ta,
O sa fiu langa tine.
Sa nu uiti asta!
Nu, n-o sa-ti ofer raspunsuri
Nici plasa de siguranta intotdeauna
Poate n-o sa stiu cum sa te ajut
Sau poate n-o sa fii de acord cu modul meu
De a gandi, interpreta, aborda intamplarile
Care nu-mi apartin.
Dar o sa-ti fiu aproape, orice s-ar intampla
O sa incerc sa chem razele soarelui cand ti-e frig
Sa-ti aduc marea aproape cand ti-e dor
Si o sa stiu exact cat timp sa las in ceasca
Pliculetul de ceai verde.
Visele tale sunt in siguranta cu mine
Voi avea grija de ele, sa nu se piarda
Chiar daca tu le uiti.
Le voi pastra adormite in mine
Si voi sti sa le trezesc din cand in cand,
Ca sa ti le reamintesc.
Doar tine-ma de mana
Atunci cand traversam strada.

Eu, astazi...

Plutind pe valuri nesigure
Astept sa ajung la mal
Fara sa simt gustul algelor
Fara sa vaslesc
Fara sa caut sa imblanzesc marea.
Barcile de hartie
Ajung destul de rar sa simta
Sarutul nisipului.
Ele ajung uneori la mal
Sfasiate in bucati
Imbibate cu apa sarata.
Astept un pescar ratacit
Sau un trunchi de copac
De care sa ma agat
Stiu doar ca n-o sa ma scufund,
Pentru ca mi-e frica de intuneric.
Am o stea pe post de felinar
Care o sa-mi lumineze drumul
Si cunosc un mester in origami
Caruia i se mai spune timp.
El are un prieten croitor
Care va stii sa ma coasa la loc
Fara sa ma doara,
Cu fire de paianjen
Si raze de lumina.
Stiu sigur,
Apele se vor linisti.
Voi purta povara pana la mal.

O sa te intorci?

Intr-o zi, a venit si s-a asezat langa mine, pe banca, fara sa spuna nimic. M-a privit o fractiune de secunda, zambind, asa ca i-am zambit si eu, dar deja nu ma mai privea. Se uita la copiii care se jucau in parc si zambea.
A stat asa cateva minute... poate mai putin, dar de ajuns pentru mine sa-i analizez trasaturile ascutite, obrazul neras, tamplele, camasa gri, bluza legata peste umeri si cureaua ceasului, din piele neagra cu efect de reptila.
Apoi s-a apropiat mai mult si mi-a privit desenul. Priveam copiii, dar desenasem copacii si ratele salbatice care se intrezareau departe, pe lac. Nici-un chip schitat. Doar un balansoar gol.
Si atunci am simtit ca trebuie sa-i explic, sa-l fac sa inteleaga cumva, ca nu mi-e teama de viata, ca imi plac mult copiii si imi doresc si eu unul intr-o zi, ca nu sunt una dintre acele asa zise artiste care stiu sa picteze doar peisaje si flori, ca stiu sa desenez si oameni si sa surpind bucuria sau melancolia in ochii lor, ca de fapt nici nu ma consider artista, desenez din placere, am doar cateva caiete de schite si nu ma poate judeca dupa acest desen inspirat de soarele din apa, pe care nu stiam sigur cum sa-l surpind in alb-negru... De fapt, am simtit ca trebuie sa-i spun tot, tot, sa stie bine cine sunt, ce caut acolo, sa-i vars toata viata mea in palme si sa-l las sa o soarba ca sa-mi gasesc un loc mai bun in fiinta lui.

Unde-mi sunt cuvintele? Cum sa incep? Oare o sa inteleaga, o sa ma recunoasca, o sa stie ca am fost a lui intr-o viata anterioara? Sigur ca stie asta, altfel de ce s-ar fi asezat langa mine? De ce s-a apropiat atat de firesc, de parca ar fi stiut ca il astept acolo dintotdeauna?
M-a privit in ochii si mi-a zambit din nou, inainte sa se ridice si sa-si continue plimbarea pe alee, detasat, ganditor, absent.
L-am pierdut din nou...

CK Jeans... ;)

No lo comprendo... no lo puedo entender!?

Nu pot sa inteleg de ce, uneori, mi-e dor de tine.
Stiu bine ca nu te iubesc. Nici macar nu-mi placi.
Nu stii sa ma faci fericita, nu mi-e draga prezenta ta,
Iar acum iti recunosc minciunile inainte sa le rostesti,
Doar dintr-o privire.
Si vocea ta, pe care atat am iubit-o
Si atat am tanjit sa o aud in fiecare seara,
Inainte de a adormi
Si zambetul tau de copil rasfatat si plictisit
Pe care il adoram in poze sau in amintiri
Acum nu-mi mai spun nimic.
Tot ce iubeam la tine, urasc acum
Sau mai degraba te consider
Nevrednic de a fi iubit.
Te-am aruncat din sufletul meu, nu-mi mai trebuiai
Erai un accesoriu inutil,
Care-mi strica tinuta, in loc s-o completeze
Si toate noptile in care am plans din cauza ta
S-au evaporat demult...
Prin urmare, chiar nu pot sa-mi explic
De ce, uneori, cand reapari in gandurile mele
Te simt ca pe un desert cu vanilie
A carui reteta n-o mai stie nimeni.

Once upon a time....

Cand erau mici, se jucau mereu impreuna. Uneori in joc intrau si alti copii, vecini sau colegi de gradinita, dar erau cu totii personaje secundare. Asigurau un fond sonor, se ocupau de recuzita... dar, in realitate, jocul era al lor. Cu ei si despre ei.
El avea parul carliontat, de culoarea alunelor, ochii mari, caprui spre verde si o conformatie vizibil atletica. Nici nu era de mirare, nu statea o clipa locului. Alerga, se catara in copaci, pe acoperisul casei sau pe garduri, juca fotbal, urmarea pisicile pe strada, ca sa le traga de coada, se lua la intrecere cu avioanele cu reactie care apareau uneori pe cer... Maica-sa il imbraca mereu in tricouri sau camasute albe, iar panatalonii, si cei scurti si cei lungi (nu cred ca mai avea vreo pereche pe care sa n-o fi rupt in genunchi), erau mereu purtati cu bretele. Arata ca un pui de italian dintr-o fotografie veche, in sepia.
Ea avea mereu o fata putin trista, putin visatoare si ii placea sa se amestece printre oamenii mari, ascultandu-i in liniste. Stia o multime de povesti si, uneori, cand avea in "public" copiii din vecini sau colegii de gradinita, adunati in jurul ei, le spunea de parca le citea dintr-o carte.
Mama ei ii impletea in fiecare dimineata parul saten in doua cozi, incepand de la tample, sau il lega cu o panglica intr-o singura coada, mai ridicata putin, ca de ponei. Cand era mai mica, o imbraca in rochite ca de papusa, cu volanase sau sortulete. Cea alba, din panza topita, parea de balerina; pentru cea albastra avea palarie asortata, o palariuta care se lega sub barbie si parea de Scarlet O'Hara; mai avea o rochita verde, cu manecute albe, bufante si sortulet alb pe care erau bordate crengute verzi... Hmmm... Da, mai era si rochita alba cu floricele, cu buzunare pe care erau brodate raze de soare. Si mai avea si o pelerina, dintr-un fel de tricot, alb cu mici carouri verzi si franjuri verzi. In afara de uniforma, acestea era singurele ei hainute de fetita. Oricum, ii cam ramasesera mici. In rest, era mereu imbracata in salopete sau pantaloni. Chiar si iarna, avea salopete groase, ca pentru ski. In plus, avea mereu tot felul de bluzite tricotate de mama ei. Cele mai multe albe, unele cu iepurasi sau vrabii pe piept (un fel de gri albastrui, si iepurasii, si vrabiile). Nu ramaneau niciodata albe mai mult de cateva minute dupa ce erau imbracate. Cel mai des ajungeau pline de praf, dar ocazional apareau si pete de dulceata de visine, suc de zmeura sau pepene.
Si totusi, nu era baietoaica. E drept ca locul in care se jucacu cel mai mult era garajul in care tatal lui avea o motocicleta. N-o mai folosise de peste un an. O foloseau insa pe post de banca, se catarau pe ea pur si simplu. Uneori desenau sau "construiau" casute din pachete de tigari, chibrituri, bete din curte, pietricele si cartoane. Cel mai des insa "stateau de vorba". Ore in sir.
In curtea ei erau mereu locuri interesante pentru joaca. Acolo, dar mai ales in magazie, unde tatal ei avea adunate tot felul de lucruri. Sticle colorate, cutii cu tot felul de chestii ruginite si nefolositoare, machete de avioane, sarme, ceasuri, un aparat radio vechi si stricat, un scaun subred, toate prafuite si excelente pentru analize detaliate. Explorau acel loc cu aceeasi placere, de fiecare data, desi rar apareau elemente noi.

J'aime son imperfection...

J'aime ton allure de temps passe... J'aime que tu m'aimes encore... Je ne sais pas si je t'aime encore!

Cuvinte inutile...

Nu-mi pasa de ce spun ceilalti
Nu ma ating cuvintele nimanui
Nici macar ale mele
Le aud, dar trec pe langa mine
Ca un fum verde de eucalipt ars
Rasucindu-se in fire subtiri,
Evaporandu-se mai apoi
Definitiv.
Cuvintele sunt rar rostite
In urma unui proces al gandurilor
Nici in creier, nici in suflet
Nu sunt judecatori destoinici
Care sa aprobe eliberarea lor
Si ies asa, arbitrar
Fara sens, sau de complezenta
Eliberandu-te uneori, sau condamnandu-te
Si cel mai des apar acele cuvinte
Distribuite in fraze scurte
Pe care stii sigur, sigur
Ca nu trebuie sa le spui.
In nici un caz cu voce tare
Si nici macar in scris,
Pentru ca nu e momentul,
Pentru ca nu le va intelege,
Sau va refuza sa le inteleaga.
Pentru ca, a doua zi,
Vei regreta ca le-ai spus,
Dar nu le vei retrage,
Pentru ca stii ca ai avut dreptate.
Astfel de cuvinte sunt usor de recunoscut
Pentru ca iti vine usor sa le spui
Nu depui nici un efort
Sa sune bine
Sa se inteleaga ce vrei
Sa-ti controlezi intonatia
Inflexiunile vocii...
In nici un caz nu le vei rosti bland
Ca o mangaiere, ca o dezmierdare,
Asa cum cel de langa tine ar avea nevoie
Si in nici un caz nu le vei rosti incet
Ca un cantec de leagan pentru fluturi.
Dimpotriva
Astfel de cuvinte sunt patronate de furie
Aduna toate reprosurile din lume
Si sunt strigate cu glas de furtuna
Si tunete.
Cuvintele care vin prea usor
Si pe care n-ai vrea sa simti nevoia sa le spui
Cuvintele care dor
Si nu pot fi intelese, ci doar auzite si simtite
Sunt cuvinte cu care trebuie sa adormi in gand
Daca vei simti ca se topesc
Inseamna ca nu sunt de ajuns de importante
Ca sa merite sa fie rostite.
Vei simti consecintele tacerii dimineata
Cand te vei trezi zambind si cu dor.

Ploua si e frig...

Vreme de stat in casa si framantat cozonaci pe care sa-i servesti musafirilor care au indraznit sa iasa prin ploaie, alaturi de vin fiert cu scortisoara si zahar brun, servit in cani de pamant.

Vreme de oprit gandurile din zbor ca sa nu se ude, apoi depuse la hibernare, la caldura, sub o patura pufoasa care miroase a vanilie, de la betisoarele HEM.

Vreme de baut ceai de iasomie si de terminat cartile incepute acum trei zile.

Vreme de visat ca nu esti singura pe canapea si el te tine in brate, cu barbia pe umarul tau, citind aceleasi randuri si intelegandu-le sensul o data cu tine.

Vreme de privit filme de pe MGM sau filme vechi pe DVD, rontaind pricomigdale pe care le lasi sa se topeasca in gura in momentele cheie, ca sa nu faci zgomot.

Vreme de blocat visele, lasandu-le sa pluteasca undeva departe, pe ape mai linistite, pana cand o sa stii sa le implinesti sau o sa stie ele sa se implineasca singure, de la sine. Pana cand o sa fii pregatita pentru ele.

Vreme de alungat cocorii zgribuliti de la fereastra, desenandu-le drum spre soare, ca sa nu se rataceasca.

Vreme de multumire ca esti in casa si e liniste si cald, iar el o sa aiba timp sa te iubeasca mai tarziu.

Tu stii ce vrei?

Stiu ca stii ce-ti doresti,
Lucruri si fiinte
Pe care nu le poti simtii dincolo de piele
Le vrei pentru a sti ca le-ai avut
Pentru a sti si ceilalti ca le-ai avut
Si pentru a vedea cum e sa le ai.
Esti sigur ca asta iti doresti
Pana cand ai.
Apoi, te bucuri putin in sinea ta,
Zambesti cu satisfactie in coltul buzelor,
Dar iti ramane tristetea in privire
Si realizezi putin uimit
Ca nu ai nevoie de ceea ce ti-ai dorit.

E o mare diferenta intre a vrea si a dori.
Ai grija ce-ti doresti
Si incearca sa obtii numai ceea ce vrei
Pentru ca tu nu stii sa arunci cu gratie
Obiectele care nu-ti mai sunt necesare.

I want a Chanel Chance;)

Coco (Gabrielle Bonheur) Chanel credea in sansa pe care ti-o creezi singura. Parfumul Chance by Chanel este perfect pentru femeia spontana, imprevizibila, optimista, indragostita de viata (conform www.live.chanel.com), invaluind-o in note de mosk alb, vanilie, iasomie, vetiver, patchouli, hiacinth, citrice, ambra... Am testat parfumul in seara asta si mi-a dat o stare extraordinara, in ciuda faptului ca eram foarte obosita.
Am mai testat de curand XX - Hugo Boss, IN2U - CK, si - desi eram convinsa, poate din cauza titlului si a casei producatoare, ca Love in Paris - Nina Ricci este dulce si prea siropos/romantic pentru gustul meu, (hmmm... acum multi ani imi placeau totusi Deci Dela si Premiere Jour), ei bine, am incercat, nu stiu de ce, dintr-un impuls, si Love in Paris. Love it. It's not me right now, but, hopefully, soon:)
In schimb, un parfum care, dupa titlu, prezentare si compozitie parea perfect, anume Silver Rain - La Prairie, m-a dezamagit total. Intotdeauna mi-a placut cum miroase aerul dupa ploaie, in reactie cu pamantul umed, iarba curata, pervazul meu...
Daca intr-o zi voi face un parfum, se va numi, maybe, After Rain - si va mirosi asa. Si a regina noptii, iasomie, tuberoza, frezie, orhidee alba, mosc, putina vanilie, putin santal, eucalipt, floare de portocal, lemon grass, verbina, bambus, ceai verde... A alb sau silver metal, albastru, verde si violet. Iar sticla va avea forma de picatura de ploaie strivita de geam, strabatuta poate de o raza de soare, cu un vis de curcubeu pe fundal...

Pana una alta, sunt absolut cucerita de Chanel Chance. I'm gonna take that chance and make the most of it;;) I think it's time...

p.s. Mi-ar placea sa poata fi simtit din paginile blogului... La urma urmei, scriu pe pagini ingalbenite de hartie cerata, ar trebui sa capteze mult timp aroma incheieturii mele, dupa ce le-am atins cand scriam. Poate ar trebui sa se simta si mirosul de cerneala neagra sau violet, sa se stie ca stiloul cu care am scris este my precious Mont Blanc si ca dupa ce fiecare pagina va fi rasucita sub forma de papirus si sigilata cu initialele mele, vor fi depuse toate spre pastrare in cutii cilindrice cu interiorul din red silk iar exteriorul din dark brown leather.